Mi-e sufletul tare greu încercat

De anii grei și singurătatea vieții.

Un gol mens stă în jurul meu

Nu am cu cine vorbi, cui a mă plânge,

Când inima mă doare atât de tare!

Unde să mă duc? Ce să mai fac?

Viața mea nu mai are nicio valoare…

Ana Gheorghe, enoriașă

Contribuția slujitorului Bisericii la viața persoanelor vârstnice este de o covârșitoare însemnătate. Prin discuții și prin prezența sa plină de dragoste, preotul îi va întări bătrânului sentimentul siguranței și îi va orienta totodată interesul și activitatea psihică spre creșterea sa continuă în Hristos. În acest mod, prin rugăciune, prin studiu continuu, prin cultivarea interioară, și, mai ales, prin participarea la Tainele Bisericii, anii bătrâneții vor fi cei mai fericiți și, cu adevărat, cei mai productivi din viața omului, ani în care, departe de felurite responsabilități și de grija lumească, persoana va trăi în mod mai profund frumusețea voii dumnezeiești și inexprimabila bucurie a prezenței Domnului. ( Stavros Baloyannis, Psihologie pastorală)

Categories: Articole