Despre cum și ce a proorocit el, este destul de arătat în cartea lui, cea scrisă pe larg, în care este arătată și viața lui cea plăcută lui Dumnezeu. El a fost atât de bineplăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit a-L vedea șezând pe scaun înalt și preaînălțat, Căruia împrejur Îi stăteau serafimii cei cu câte șase aripi, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot; plin este cerul și pămîntul de slava Lui. Iar când Isaia proorocul a văzut aceasta, s-a umplut de spaimă și a zis în sine: O, ticălosul de mine, m-am învrednicit a vedea pe Domnul Savaot cu ochii mei, fiind om, având buze necurate și petrecând în mijlocul poporului, cel ce are buze necurate.

 Și s-a trimis la dânsul unul din serafimi, având în mâini un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleștele din altar și s-a atins de buzele lui, zicându-i: Iată, s-a atins acesta de buzele tale și va șterge Domnul fărădelegile tale și păcatele tale le va curăți. După aceasta a auzit Sfântul Isaia glasul Domnului, grăind către dânsul: Pe cine voi trimite și cine va merge la poporul Meu? Și a zis Isaia: Iată, eu sunt Doamne. Trimite-mă pe mine! Și l-a trimis pe el Domnul la poporul Său, ca să îndemne pe cei păcătoși la pocăință și să le spună lor cele ce vor să fie, adică vor lua multe feluri de pedepse, de nu se vor pocăi; iar de se vor întoarce la Dumnezeu cu pocăință, vor primi milă și iertare.

  Dar, Isaia mai ales, a proorocit despre zămislirea și nașterea lui Hristos din Preacurata Fecioară, prin Care s-a mântuit neamul omenesc. El a zis: Iată, Fecioara va lua în pîntece și va naște Fiu și vor chema numele Lui, Emanuel, care se tâlcuiește cu noi este Dumnezeu. Și iarăși: Ieși-va toiag din rădăcina lui Iesei – Preacurata Fecioară – și floare din rădăcina lui va crește – Hristos – și va odihni peste dânsul Duhul lui Dumnezeu, Care din Tatăl este și spre Fiul Se odihnește. Și iarăși: Prunc S-a născut nouă și Fiul S-a dat nouă, a Cărui stăpânire s-a făcut peste umărul Lui; și se cheamă numele lui, Înger de mare sfat. Asemenea a proorocit și despre pătimirile lui Hristos, zicând: Acesta, poartă păcatele noastre și pătimește durere pentru noi. Răpitu-S-a pentru păcatele noastre și a fost muncit pentru fărădelegile noastre și cu rana Lui noi toți ne-am vindecat. Ca o oaie spre junghiere S-a adus și ca un miel fără de glas împotriva celui ce-L tunde pe El; așa nu Și-a deschis gura Sa.

 Chiar și despre Crucea lui Hristos mai înainte a vestit, zicând: Slava Libanului va veni la tine, Ierusalime, cu chiparos, cu perg și cu cedru, ca împreună să preamărească locul cel sfânt al Meu, zice Domnul – și locul picioarelor Mele îl voi preamări. El a mai vestit a doua înfricoșată venire a lui Hristos, zicând: Iată, Domnul va veni ca focul și carele Lui ca viforul, ca să dea cu mânie izbândirea Sa și certarea în văpaie de foc. Căci cu focul Domnului se va judeca tot pământul.

  Sâmbătă, 9 mai 2020, la pomenirea anuală a Sf Proroc Isaia, lecturile biblice de la Sfânta Liturghie au cuprins valorizări ale textelor profetice ale cărții Isaia în contextul propovăduirii Veștii Bune.

Epistola către Romani, cap 9, 10, 15:

²⁷ Iar Isaia strigă pentru Israel : „Dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămășița se va mântui. ²⁸ Pentru că împlinind și scurtând, Domnul va îndeplini, pe pământ, cuvântul Său”. ²⁹ Și precum a proorocit Isaia: „Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat nouă urmași, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora”. ³⁰ Ce vom zice, deci? Că neamurile care nu căutau dreptatea au dobândit dreptatea, însă dreptatea din credință; ³¹ Iar Israel, urmărind legea dreptății, n-a ajuns la legea dreptății. ³² Pentru ce? Pentru că nu o căutau din credință, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii, ³³ Precum este scris: „Iată pun în Sion piatră de poticnire și piatră de sminteală; și tot cel ce crede în El nu se va rușina”.

¹⁶ Dar nu toți s-au supus Evangheliei, căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?” ¹⁷ Prin urmare, credința este din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Hristos. ¹⁸ Dar întreb: Oare n-au auzit? Dimpotrivă: „În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor”. ¹⁹ Dar zic: Nu cumva Israel n-a înțeles? Moise spune cel dintâi: „Voi întărâta râvna voastră prin cel ce nu este poporul (Meu) și voi ațâța mânia voastră cu un popor nepriceput”. ²⁰ Isaia îndrăznește și zice: „Am fost aflat de cei ce nu Mă căutau și M-am făcut arătat celor ce nu întrebau de Mine”.

¹² Și iarăși Isaia zice: „Și Se va arăta rădăcina lui Iesei, Cel care Se ridică să domnească peste neamuri; întru Acela neamurile vor nădăjdui”. ¹³ Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria și pacea în credință, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt.

Evanghelia după Sf Ioan, cap 12

Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus și, plecând, S-a ascuns de ei. ³⁷ Și, deși a făcut atâtea minuni înaintea lor, ei tot nu credeau în El, ³⁸ Ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: „Doamne, cine a crezut în ceea ce a auzit de la noi? Și brațul Domnului cui s-a descoperit?” ³⁹ De aceea nu puteau să creadă, că iarăși a zis Isaia: ⁴⁰ Au orbit ochii lor și a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii și să nu înțeleagă cu inima și ca nu cumva să se întoarcă și Eu să-i vindec ⁴¹ Acestea a zis Isaia, când a văzut slava Lui și a grăit despre El. ⁴² Totuși și dintre căpetenii mulți au crezut în El, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniți din sinagogă; ⁴³ Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. ⁴⁴ Iar Iisus a strigat și a zis: Cel ce crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. ⁴⁵ Și cel ce Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. ⁴⁶ Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână întuneric. ⁴⁷ Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea.