Menu Home

Tăcere răsunătoare în inimi și-n văzduh

  „Surioarelor   mele   păsări,    voi   sunteţi  foarte   îndatorate Dumnezeului nostru creator, şi mereu şi oriunde trebuie să îi aduceţi laudă, pentru că v-a dat libertatea de a zbura în orice loc; şi v-a dat şi veşmânt dublu şi triplu; şi în plus, pentru că v-a păstrat neamul în arca lui Noe, în aşa fel încât seminţia voastră să nu se împuţineze în lume. Şi mai mult decât atât, voi nu semănaţi şi nu seceraţi, şi Dumnezeu vă hrăneşte şi vă dă râurile şi fântânile ca să puteţi bea, vă dă munţii şi văile ca să aveţi unde să vă adăpostiţi, şi arbori înalţi ca să aveţi unde să vă faceţi cuiburile.

Şi de asta  voi nu trebuie să ştiţi să toarceţi sau să coaseţi. Dumnezeu vă îmbracă pe voi şi pe puii voştri. De unde se vede cât de mult vă iubeşte Creatorul, pentru că el vă dă atâtea lucruri; şi de aceea păziţi-vă, surioarele mele, de păcatul nerecunoştinţei, şi întotdeauna străduiţi-vă să-l iubiţi pe Dumnezeu.”

Spunându-le sfântul Francisc aceste cuvinte, toate acele păsări începură să-şi deschidă ciocurile şi să-si întindă aripile, şi să-si plece cu umilinţă capetele până la pământ, şi prin gesturi şi prin triluri dovediră că părintele sfânt le bucurase fără măsură. Şi sfântul Francisc cu ele împreună s-a veselit şi s-a bucurat, şi s-a minunat mult de  aşa o mulţime de păsări şi de preafrumoasa lor varietate, şi de atenţia cu care l-au urmărit şi de familiaritatea pe care i-o arătau, pentru care lucru el lăudă în purtarea lor pe Creator. Până la urmă fiind împlinită predica, sfântul Francisc le făcu sem­nul Crucii şi le dădu îngăduinţă să plece; şi atunci se ridicară toate păsările în aer cu cântece minunate, şi apoi, după crucea, pe care o făcuse sfântul Francisc, se împărţiră în patru părţi; şi o parte zbură spre răsărit şi alta spre apus, şi alta spre miazăzi, şi a patra parte spre nord, şi fiecare şi pleca cântând cântece minunate.” (Cununa Sfântului Francisc)

 Duminică, 17 mai 2020, Sfânta Liturghie fiind oficiată, cu prezența credincioșilor în curtea bisericii, mărturisirea comună a credinței și rugăciunea, pe care am primit să o rostim, chiar de la Domnul Iisus, cântările stranei și rugăciunile și ecteniile preoțești au fost însoțite, chiar și în momentele cele mai profunde ale rugăciunii cântate, citite sau gândite, de glasurile neîncetate ale păsărilor cântătoare din Bărăgan: în special Melano corypha calondra (ciocârlie), Tringa totanus (fluierar), Passer domesticus (vrabia de casă), Cuculus canorus (cuc), Sturnus vulgaris (graur), Streptopelia decaocto Frivaldszky (guguștiuc), ce aduceau și ele, pe măsura darului primit de la Creator, slavă lui Dumnezeu.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut