Risipește negura greșelilor mele, dumnezeiască mireasă

  Luni, 10 august 2020, în a doua săptămână a Postului Adormirii Maicii Domnului, la ora 19, în jurul icoanei Maicii Domnului de la mănăstirea Putna, s-a desfășurat în biserica parohială slujba Paraclisului Mic al Maicii Domnului după care a urmat o scurtă cateheză despre invidie care este  păcatul  care  ia  naştere  în  inima  omului  (Marcu  7,  21)  şi  care prilejuieşte  părere  de  rău  pentru  binele  aproapelui  şi  bucurie  pentru  nenorocirea  şi  suferinţa lui. Prin  invidie  se  păcătuieşte  faţă  de  Dumnezeu  şi  faţă  de  aproapele.  De  aceea  Sfânta Scriptură  ne  atrage  atenţia,  spunând:  „Unde  este  pizmă  şi  zavistie,  acolo  este  neorânduială  şi orice lucru rău”  (Iacov 3, 16). Din  invidie  se  nasc:  ura,  clevetirea,  vicleşugul,  înşelăciunea,  uciderea,  precum  şi slăbirea  puterilor  sufleteşti  şi  trupeşti  ale  celui  pllin  de  invidie.  De  asemenea  invidia  duce  şi la  depărtarea  de  Dumnezeu,  căci  înăbuşă  dragostea  curată  faţă  de  El  şi  faţă  de  aproapele. «Zavistia (invidia) face pe oameni mai răi decât orice  şarpe veninos». Creştinul  bun  se  fereşte  de  acest  păcat.  El  nu  pizmuieşte  pe  omul  harnic  şi  vrednic, spornic în toate cele bune, ci se osteneşte să-i urmeze pilda. Alungarea  pizmei  din  suflet  aduce  pacea  şi  bucuria,  pe  care  nu  le  cunoaşte  cel  stăpânit  de ea. (Învățătura de credință creștin ortodoxă)
 
 "Invidiază leneşul agonisirile celui bogat, dar el nu se osteneşte, că din osteneală vine agoniseala. 
 Invidiază păcătosul curăţia celui drept, dar nu voieşte să se tragă pe sine însuşi de la păcat. 
 Invidiază desfrânatul întreaga înţelepciune a celui curat, dar nu voieşte să se asemene cu viaţa lui.   Invidiază, pe cei dimpreună cu el, lucrătorul cel viclean, care a căpătat aceeaşi plată, ca şi cei care au lucrat un singur ceas, şi nu-şi aduce aminte de Hristos, Care a zis: "Prietene, nu-ţi fac ţie strâmbătate, nu cu un dinar te-ai tocmit cu mine? Ia-ţi al tău şi du-te, că vreau, şi celui de pe urmă să-i dau, ca şi ţie. Oare, nu sunt Eu slobod, ca să fac ce vreau cu ale Mele? Chiar dacă ochiul tău este viclean, Eu însă sunt bun". (Sf Vasile cel Mare)



0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...