Ostenitorii pământului din Bărăganul sudic, primind încercarea provocată de seceta severă ce a calamitat total culturile agricole înființate în acest an agricol (grâu, orz, floarea-soarelui, porumb) se confruntă cu situația descrisă oarecând de prorocul Ioel 1, 10-12 :”Câmpul a rămas pustiu, ţarina este plină de jale; grâul nu mai este, mustul ajuns-a de ocară, iar untdelemn n-a rămas chiar nici un strop. Plugarii sunt zăpăciţi, stăpânii de vii se tânguiesc pentru grâu şi pentru orz, căci secerişul din ţarini este pierdut. Viţa de vie este fără vlagă, smochinul tânjeşte, rodiile de asemenea şi finicii, merii şi toţi copacii de pe câmp s-au uscat; ba mai mult, bucuria ajuns-a ocară pentru fiii oamenilor.”
Totuși, credința nu i-a părăsit, fiind în continuare plini de nădejde că planul lui Dumnezeu este bun și de folos, așa cum Sfântul Pavel descrie, în Epistola către Romani 5, 3-5, construirea lanțului virtuților:
„ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare. Şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde. Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă.„
Cu astfel de gânduri și trăiri spirituale, administratorul societății agricole ce a arendat terenul parohiei a oferit bisericii parohiale un dozator de produs dezinfectant pentru mâini împreună cu substanța biocidă corespunzatoare, ce a fost amplasat la intrarea în spațiul liturgic, așa cum prevăd normele de limitare a pandemiei „la intrarea în biserică, vor fi amplasate soluții de dezinfectare, iar fiecare credincios care intră în biserică îşi va dezinfecta mâinile.”
Categories: Articole