Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, Cel ce m-ai smuls deșertăciunii acestei lumi, Cel ce m-ai așezat în slujba Tainelor Tale cele mai presus de ceruri și m-ai chemat la nevoința de a vesti fraților mei tainele mântuirii Tale, rogu-mã Ție, Împãrate Cel fãrã de început, vindecã-mã de moartea pãcatului, care mã cuprinde, și în puterea Duhului Tãu cel Sfânt mã îndestuleazã spre aceastã slujbã.
Dãtãtorule de luminã, lumineazã ochii inimii mele și ai minții cu Lumina cea nefãcutã a poruncilor Tale spre a întelege cum mi se cade a grãi fratelui meu, pentru care Însuți Sângele Tãu ai vãrsat pe Golgota. Cãlãuzește-mi simțirile și gândurile, în Duhul Tau cel Bun, și cu frica Ta mã pãzește neclintit în șuvoiul cel din veci al Voiei Tale. Inima mea curãtește de toatã întinãciunea ca sã mã învrednicesc a auzi glasul Tãu cel blând și ca întru deschiderea gurii mele sã primesc de la Tine, cuvânt bine plãcut Ție și poporului Tãu – mântuitor.
Cela ce esti Calea cea Vie și Adevãratã, nu mã lãsa nicicum a greși împotriva Adevãrului Tãu, și de toatã mișcarea cea necuviincioasã și cuvântul cel mincinos mã pãzește, ca sã fie slujirea mea întru totul sfântã și neprihãnitã înaintea Ta.
Așa, Pãstorule cel Bun, Cel ce sufletul Ți-ai pus pentru noi, dãruieste-i inimã milostivã și umilitã cãtre toți cei ce vin la mine; dãruiește-mi sã mã bucur împreunã cu cei ce se bucurã, sã mã mâhnesc împreunã cu cei mâhniți și sã plâng cu cei ce plâng și în tot chipul sã mângâi poporul Tãu ce cu suflet îndurerat vine cãtre mine. Întãrește-mã pânã întru sfârsit sã port povara oilor Tale celor cuvântãtoare cu rãbdare și cu blândețe, în duh de întelegere, de deslușire, și de pogorãmânt, și în dragostea cea evanghelicã, și ca în mine sã viețuiascã singur acest gând: ca toți sã afle pocãințã, ca sã se mântuiascã prin tine, și în Tine, Domnul nostru cel neajuns, acum și pururea și în vecii vecilor. (Rugăciunea Arhimandritului Sofronie)
Dãtãtorule de luminã, lumineazã ochii inimii mele și ai minții cu Lumina cea nefãcutã a poruncilor Tale spre a întelege cum mi se cade a grãi fratelui meu, pentru care Însuți Sângele Tãu ai vãrsat pe Golgota. Cãlãuzește-mi simțirile și gândurile, în Duhul Tau cel Bun, și cu frica Ta mã pãzește neclintit în șuvoiul cel din veci al Voiei Tale. Inima mea curãtește de toatã întinãciunea ca sã mã învrednicesc a auzi glasul Tãu cel blând și ca întru deschiderea gurii mele sã primesc de la Tine, cuvânt bine plãcut Ție și poporului Tãu – mântuitor.
Cela ce esti Calea cea Vie și Adevãratã, nu mã lãsa nicicum a greși împotriva Adevãrului Tãu, și de toatã mișcarea cea necuviincioasã și cuvântul cel mincinos mã pãzește, ca sã fie slujirea mea întru totul sfântã și neprihãnitã înaintea Ta.
Așa, Pãstorule cel Bun, Cel ce sufletul Ți-ai pus pentru noi, dãruieste-i inimã milostivã și umilitã cãtre toți cei ce vin la mine; dãruiește-mi sã mã bucur împreunã cu cei ce se bucurã, sã mã mâhnesc împreunã cu cei mâhniți și sã plâng cu cei ce plâng și în tot chipul sã mângâi poporul Tãu ce cu suflet îndurerat vine cãtre mine. Întãrește-mã pânã întru sfârsit sã port povara oilor Tale celor cuvântãtoare cu rãbdare și cu blândețe, în duh de întelegere, de deslușire, și de pogorãmânt, și în dragostea cea evanghelicã, și ca în mine sã viețuiascã singur acest gând: ca toți sã afle pocãințã, ca sã se mântuiascã prin tine, și în Tine, Domnul nostru cel neajuns, acum și pururea și în vecii vecilor. (Rugăciunea Arhimandritului Sofronie)
Categories: Articole