Modul închinării organizat de Moise avea să completeze și să perfecționeze cultul patriarhilor, „pentru a corespunde exigențelor planului lui Dumnezeu pentru Israel, ca popor ales  pentru mântuirea neamului omenesc. Cu Moise începe a doua perioadă mare a cultului religios israelit, perioadă în care sunt definite toate structurile  esențiale pentru un cult deplin, adică: locașul de cult, persoanele cultului, timpurile  și actele sfinte” .  De altfel pregătirea lui Israel pentru primirea lui Mesia se desfășoară atât la nivel revelațional (cărțile Scripturii, vestirile profetice) cât și în forma accesibilă oricui, prin  toate instituțiile Vechiului Testament. Aceste orânduieli (legea morală și cea ceremonială ) au fost în așa fel rânduite încât să pregăteasca poporul evreu pentru venirea lui Mesia. Iar Vechiul Testament, probează faptul că  există o mulțime de acțiuni externe prin care poporul lui Dumnezeu și-a manifestat pietatea și religiozitatea, ținând astfel trează conștiința poporului pentru venirea Celui Făgăduit.  Menirea acestui cult a fost ca prin el poporul întinat de păcate să crească în frica și dragostea de Dumnezeu  și să se pregăteasca pentru împăcarea cu El, care urma să se împlinească prin Hristos.  Astfel, Moise, din porunca lui Dumnezeu, organizând cultul religios  „instituie o lege a jertfelor, care prin semnificația ei morală, simbolică și tipică este fără egal în alte religii, având scopul direct de a ține poporul lui Dumnezeu departe de păgânism, arătându-i în mod simbolic și tipic acțiunile prin care poate ajunge la mântuire” .