La 23 octombrie se pomeneste Sfântul Iacov, ruda (vărul) Domnului.

Nu era apostol dintre cei doisprezece, ci după listele celor şaptezeci de ucenici aleși de lisus mai în urmă (Luca, 10, 1) și păstrate în sinaxare şi Tradiţie -făcea parte din rîndul acestor «apostoli -mici». Era de fel din Ierusalim şi împreună cu ceilalți : Iosie, Simion şi luda, toți patru aşa-zişii «frații Domnului», erau în realitate fiii Mariei, soţia lui Cleopa (loan 19, 25). Această Marie, deși numită «soră» a Maicii  Domnului, era vara ei primară iar fiii ei erau veri secundari ai Domnului. Li se spunea «fraţii Lui» pentru că  în limba ebraică nu existau termenii de veri, unchi, nepoți etc, ci toți se numeau «frați». 

Deşi la început așa-zișii «frații Lui» adică rudele, verii, nu credeau în mesianitatea și misiunea lui lisus (cf. Ioan 7, 5) socotindu-L «ieşit din fire» (Marcu 3, 21), mai târziu îi vedem atașați de El și aleşi între cei șaptezeci. După Înălţare, la care desigur au asistat, apar alături de apostoli și ceilalți «fraţi», care iau parte la alegerea lui Matia, fiind prezenţi și la Pogorirea Duhului Sfânt (cf. Fapte 1,:9-26; 2, 1-4). 

Acest Iacov este numit «cel drept» dar și «cel mic» (Marcu 15, 40) şi s-a bucurat de favorul de a i Se fi arătat Domnul Hristos separat, după Înviere (cf. 1 Cor. 15, 7). El este primul episcop al Ierusalimului şi se zice că ar fi fost hirotonit de Mîntuitorul însuşi (Hrisostom) sau de apostolii Petru, Iacov și loan, înainte de Înălțarea Domnului. Deci, locul lui de activitate a fost din ziua Cincizecimii până cînd a fost ucis cu pietre (în 62) lerusalimul și Biserica mamă. El este cel care a participat şi a prezidat Sinodul Apostolic, primul Sinod al Bisericii, din anii 49-50. 

De la acest lacov, care se numește «robul lui Dumnezeu și al Domnului lisus Hristos» (Iacov 1, 1) ne-a rămas epistola care-i poartă numele, scrisă la anul 61 în Ierusalim. 

Categories: Articole