Pământenii, cei ce sunteţi chivernisitori ai darului, cu preoţească cuviinţă înălţaţi cu mâinile Crucea, pe care a stat Hristos Dumnezeu şi suliţa care a străbătut trupul Cuvântului lui Dumnezeu; ca, văzând toate neamurile mântuirea lui Dumnezeu, să-L preamărească în veci.

Istoria bisericească are consemnat, de către martori, faptul că „găsindu-se Crucea Domnului, împărăteasa Elena a primit cu bucurie cinstită Cruce, i s-a închinat şi a sărutat-o; asemenea şi toată suita împărătească, ce era cu dânsa. Iar alţii nu puteau să vadă şi să sărute sfânta cruce în acea vreme, din pricina mulţimii celei mari de lume, şi au dorit ca măcar de departe s-o poată vedea. Atunci Macarie, patriarhul Ieru-salimului, stând la un loc mai înalt, a făcut înălţarea, arătând Cinstita Cruce mulţimii, iar poporul a strigat: „Doamne miluieşte”. Şi de atunci s-a început praznicul „Înălţării Cinstitei Cruci a Domnului”.

Categories: Articole