„Mucenicul a cerut celui care conducea execuţia să-i îngăduie să-şi facă rugăciunea, ceea ce i s-a îngăduit. Apoi a cerut apă şi unul dintre cei de faţă găsind un vas oarecare a adus fericitului apă din râul Ergin. Şi spălându-şi mâinile şi faţa şi, pecetluindu-şi trupul cu întreitul semn al Sfintei Cruci şi întorcându-se cu faţa spre răsărit, a zis: Mărire Ție, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacob, de Care se cutremură toată făptura şi I se închină toate ca unui ziditor al cerului şi al pământului şi creator al tuturor puterilor nevăzute ale cerului”. (Actele martirice, „Pătimirea Sfântului măritului mucenic al lui Hristos Alexandru”)

Categories: Articole