Pentru activitatea filantropică desfășurată la 19 noiembrie 2017, din cadrul proiectului pastoral Frații încercați nu sunt singuri!, s-a alcătuit un număr special al foii parohiale în care se tâlcuiește, din punct de vedere biblic, taina suferinței.
Suferinta este un subiect foarte vechi. Este unul dintre primele cuvinte pronuntate de Dumnezeu, imediat dupa ce Adam si Eva au pacatuit. „Femeii i-a zis: Voi înmulţi mereu necazurile tale (Facerea 3,16). Omul avea sa suporte consecintele alegerii sale. Iar una dintre ele era suferința. Consecința păcatului nu avea să o suporte doar Adam sau Eva, ci fiecare reprezentant al omenirii. Pe paginile Sfintei Scripturi sunt scrise numele multor oameni care au avut de suferit, culminand cu Domnul Hristos, pe care profetul Isaia Il caracterizeaza drept „om al durerii si obisnuit cu suferința” (Isaia 53,3). Atâta vreme cât va exista păcatul, vor exista și consecintele lui: boala, durere, înșelăciune, moarte. Va exista însă un moment, dincolo de care nu va mai fi suferință: când „El (Dumnezeu) va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21,4). Se spune în cartea Iov că, într-o zi, îngerii lui Dumnezeu au venit de s-au înfățișat înaintea Lui. Curând a aparut și Satana între ei. El I-a zis lui Dumnezeu: „Stii, e un om acolo jos, pe pamant, despre care Tu spui ca Te asculta intru totul. Mi se pare normal, din moment ce are tot ce si-ar putea dori. . Dar ia atinge-Te de tot ce are si sunt incredintat ca Te va blestema in fata.” Si Dumnezeu i-a permis Diavolului sa-l incerce pe robul Sau pentru a-i dovedi ca s-a inselat. Putini sunt aceia care sa nu-i cunoasca framantarile. El se stia nevinovat inaintea oamenilor si inaintea lui Dumnezeu, totusi, vedea ca sufera mult mai mult decat toti aceia care pacatuisera mult. Dar el nu stia ce se intampla in spatele cortinei. Nu cunostea cererea lui Satana. Partea cea mai frumoasa sta in faptul ca Iov I-a ramas credincios Dumnezeului care-l binecuvantase de atatea ori. La sfarsitul incercarii, cand ascultarea lui de bunavoie a fost dovedita inaintea oricui din cer si de pe pamant, „Domnul i-a dat inapoi indoit decat tot ce avusese” (Iov 42,10). Exista oameni care se roaga sa duca o viata asa cum asteapta Dumnezeu de la ei. Sa aiba un caracter asa cum doreste El. Se pare ca in astfel de situatii vin incercari mai multe ca niciodata. Incercari si suferinte care lasa sa se vada tot ce este mai rau in ei. De ce raspunde Dumnezeu in acest fel? Incercarile si obstacolele pot fi percepute ca metode de disciplinare. Profetul Zaharia compara procesul disciplinarii omului cu munca argintarului care tine bucata de metal in mijlocul focului, acolo unde flacarile sunt mai puternice, pentru a indeparta toate impuritatile. „Dar treimea aceasta din urma o voi pune in foc si o voi curata, si o voi curata cum se curateste argintul, o voi lamuri cum se lamureste aurul. Ei vor chema Numele Meu si ii voi asculta. Eu voi zice: ’Acesta este poporul Meu!’ si ei vor zice: ’Domnul este Dumnezeul meu!’” (Zaharia 13,9) Sfântul Apostol Pavel declara cu convingere in Epistola sa catre Romani: „Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8,28). In categoria tuturor lucrurilor poate intra si suferinta. In intelepciunea Lui, Dumnezeu ingaduie ca un anumit fapt sa aiba loc, pentru ca doar in acele conditii omul Il poate cunoaste pe Dumnezeu sau Ii poate ramane credincios. Daca nu ar fi fost lepros, Neeman, capetenia ostirii imparatului Siriei, nu ar fi ajuns sa-L cunoasca pe acel Dumnezeu care putea sa-l vindece, asa cum este relatat in capitolul 5 al cartii 2 Imparati. Apostolul Pavel aminteste la un moment dat, intr-una dintre epistolele sale, despre o anumita suferinta fizica pentru a carei vindecare s-a rugat mult. Dar Dumnezeu i-a spus nu. „Harul Meu iti este de-ajuns, pentru ca puterea Mea in slabiciune se desăvârșește ” (2 Corinteni 12,9). Dumnezeu, in intelepciunea Lui, stia ca era mai bine pentru Pavel sa ramana in acea stare decat sa fie vindecat. Si, pentru ca nu va ingadui sa fim ispititi peste puterile noastre (1 Corinteni 10,13), Dumnezeu nu va ingadui nici suferinte pe care sa nu le putem indura fara sprijinul Sau.
Categories: Articole