d. Mitropolitul Andrei Șaguna. Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania Mitropolitul Andrei Şaguna a alcătuit o operă canonică impresionantă cu scopul vădit ca ea să ofere motivaţia unei organizaţii bisericeşti canonice, corespunzătoare cu învăţătura Bisericii Ortodoxe. Transpunerea în practică a tuturor principiilor canonice pe care le-a enunţat, le-a argumentat şi le-a publicat în opera sa canonică a făcut din mitropolitul Andrei Şaguna o personalitate unică în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Activitatea organizatorică bisericească a lui Şaguna poate fi cuprinsă în cele două aspecte, care au fost şi ţelurile arhipăstorului, şi anume: întemeierea Mitropoliei Ardealului şi alcătuirea unui statut corespunzător de organizare. Cele două obiective pot fi separate doar formal, ele fiind, de fapt, interdependente şi consecvente. Realizarea lor s-a putut face numai de către o persoană cu viziune bisericească şi înzestrată cu bogate cunoştinţe teologico-canonice. După o luptă insistentă cu opoziţia autorităţilor habsburgice, a Bisericii sârbeşti, a guvernelor maghiare, a ierarhiei catolice, mitropolitul Şaguna a reuşit reînfiinţarea Mitropoliei Ardealului în martie 1868, iar la Congresul convocat la sfârşitul aceluiaşi an a reuşit aprobarea „Statutului Organic al Bisericei Greco-Orientale Române din Ungaria şi Transilvania”. Statutul organic şagunian are o stuctură simplă şi clară, cu reglementări precise şi concise, cuprinse în 176 de paragrafe, fapt care evidenţiază o tehnică de elaborare modernă şi un spirit juridic deosebit. Textul este împărţit în cinci capitole, după unităţile administrative bisericeşti, şi anume: parohia (cap. I), protopresbiteratul (cap. II), mănăstirea (cap. III), eparhia (cap. IV) şi mitropolia (cap. V). Fiecare unitate bisericească, în afară de mănăstire, are două organe de conducere: unul deliberativ numit „sinod” sau „congres”, şi altul executiv numit „comitet” sau „consistoriu”, organe care aveau în fruntea lor pe membrii ierarhiei bisericeşti

Categories: Articole