„Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul: „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt”. (Matei 2, 17- 18)

Dar ce legătură este între Rahila şi Betleem? ar putea să mă întrebe cineva. Profeţia spune doar atît: „Rahela plânge pe fiii ei ”. Apoi ce legătură este între Rama şi Rahela? Rahela a fost mama lui Veniamin; cînd a murit a fost îngropată în hipodromul de lîngă Betleem (Fac 48, 7) . Şi pentru că mormântul era aproape de Betleem, pe care Rahela l-a dat moştenire fiului ei Veniamin – că Rama aparţinea seminţiei lui Veniamin- pe bună dreptate profetul Ieremia numeşte pe pruncii ucişi fiii Rahelei şi din pricină că ea este începătoarea seminţiei lui Veniamin şi din pricină că mormântul ei este aproape de Betleem. Apoi ca să arate că uciderea pruncilor era o rană dureroasă şi de nevindecat, profetul spune: „Nu voia să se mângîie, pentru că nu mai sunt”. Şi din aceste cuvinte învăţăm să nu ne tulburăm niciodată când cele ce se întâmplă în viaţă sunt în aparenţă contrare făgăduinţei lui Dumnezeu. Iată, Hristos a venit pentru mântuirea poporului Israel, dar, mai bine spus, pentru mântuirea lumii şi chiar de la naşterea Sa lucrurile s-au petrecut cu totul împotriva celor făgăduite. Mama fuge, patria este bântuită de mari nenorociri, se pune la cale cea mai grozavă dintre ucideri, jale mare, plângere şi bocete pe toate drumurile. Dar nu te tulbura! Dumnezeu totdeauna obişnuieşte să-şi împlinească planurile Sale prin contrarii şi tocmai prin asta ne dă cea mai mare dovadă a puterii Sale. Tot aşa îi povăţuia şi pe ucenicii Săi şi-i pregătea să săvîrşească toate, rânduind contrariile prin contrarii, pentru ca să fie mai mare minunea. Apostolii au fost biciuiţi, prigoniţi, au suferit nenumărate rele, dar, deşi biciuiţi şi prigoniţi, au biruit pe cei ce-i biciuiau şi-i prigoneau.

Categories: Articole