Aşa e mama şi a fost bunicaAşa suntem femei lângă femeiPărem nimic şi nu-nsemnăm nimicaDoar nişte „ele” ce slujesc pe „ei”.Ei neglijenţi, iar ele foarte calmeEi încurcând ce ele limpezescEi numai tălpi şi ele numai palmeAcesta e destinul femeiesc.Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?Nimic măreţ, nimic impunător.Schimbându-şi după ei şi drum şi numePun lucrurile iar la locul lor.Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casăŞi pentru care plată nici nu cerDe-ar fi pornit pe-o cale glorioasăAr fi ajuns şi dincolo de cer.Ei fac ce fac şi tot ce fac se vedeBa strică mult şi ele-ndreaptă totŞi de aceea nimeni nu le credeCând cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.Aşa e mama şi a fost bunicaŞi ca ele mâine eu voi fi.Ce facem noi, femeile? Nimica,Decât curat şi uneori copii.Suntem veriga firului de aţăÎn fiecare lanţ făcut din doiCe greu cu noi femeile în viaţăDar e şi imposibil fără noi…

Adrian Păunescu

Categories: Articole