Sinodalitate și autocefalie în istoria BOR (XVII)

f. Reformele lui Spiru Haret

Legea din 1909, sancționată de suveran în martie, consemna funcționarea în continuare a Sfântului Sinod, dar crea o instituție nouă, Consistoriul Superior Bisericesc, organism mai larg de conducerea Bisericii din care făceau parte: membrii Sfântului Sinod, un preot profesor (reprezentând Facultatea de Teologie), un preot profesor (reprezentând seminariile), 17 preoți (reprezentând clerul de rând) și 2 stareți (reprezentând clerul monahal). „Se elimina astfel o importantă lacună a legii din 1872, restabilindu-se unitatea dintre clerul înalt și masa clerului de rând dar, în același timp, Sfântul Sinod (...) rămânea compus în exclusivitate din arhierei, dar constituindu-se ca parte a acestui organism, mult mai larg” . În ceea ce privește atribuțiile acestor două organe statutare ale Bisericii, legea prevedea:-„Sfântul Sinod al Sfintei Biserici autocefale Române va statua asupra tuturor afacerilor spirituale, disciplinare și judiciare curat bisericești în conformitate cu sfintele canoane ale Bisericii ortodoxe de Răsărit și cu dispozițiile legii de față;

- „Consistoriul Superior Bisericesc va statua asupra tuturor afacerilor disciplinare și de administrație eparhială ale Bisericii Ortodoxe în cuprinsul statului român”.
0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...