Din punct de vedere duhovnicesc, sănătatea, potrivit multor Parinți, face parte dintre lucrurile “de mijloc”, adică cele care în sine nu sunt nici bune,nici rele, ci, “după dispoziția celui care se folosește de ele, pot fi intrebuințate și spre bine, și spre rău” (Sfântul Ioan Casian). Sănătatea fizică, este adevărat, corespunde stării originare și normale a naturii umane, cea a condiției sale paradisiace, și poate fi socotită, din această pricină, un bine în sine, arată Sfântul Maxim Marturisitorul, însă, pe de alta parte, ea nu slujește la nimic omului și nu constituie pentru el un bun adevărat dacă nu este bine folosită, adică dacă nu este pusă în slujba binelui, prin împlinirea poruncilor lui Hristos și spre slava lui Dumnezeu. În această perspectivă, Sfântul Vasile cel Mare scrie: “Sănătatea, ca una care, în sine, nu-i face buni pe cei care au parte de ea, nu se numară printre lucrurile bune prin însăși natura lor”. Ba, chiar ea poate fi un rău dacă-i slujește omului ca să păcătuiască sau ca să se dedea patimilor celor rele. În aceeași ordine de idei, Parinții socotesc boala un rău, ea fiind o urmare a păcatului lui Adam și a lucrării diavolești în lumea supusă păcatului, și deci opusă ordinii voite de Dumnezeu atunci când a creat lumea și pe om. Însa ea nu este un rău decât pe planul naturii fizice, al trupului.

Cu aceste învățături, alături de rugăciuni şi ungeri cu untdelemn sfințit, au fost hrăniți duhovniceşte enoriaşii ce au participat vineri, 9 martie 2018, la Taina Sfântului Maslu.

Categories: Articole