În fiecare primăvară,vin dintr-o margine de cer,să-şi semene braţele-ntr-un pârâuşi să risipească luminala rădăcina cuvântului.cu visul aburind sub pleoapeşi cu pruncul dorului la sân,ei vin în fiecare dimineaţă,pe la răsăritul grâului,să-şi spele graiul cu muguri.

Girel Barbu

Categories: Articole