NU TE LĂSA PĂCĂLIT! (XI)

Contrazicând în mod flagrant logica Revelației, amestecând citate disparate, împotrivindu-se în mod fățiș învățăturii Sf Pavel privind modul în care trebuie privită evoluția descoperirii biblice, punând laolaltă, în mod tendențios, citate din vremea legii și din vremea harului (Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului, 1 Cor 13, 11), „vestitorii” rătăcirii de tip advent par a nu lua în considerare (chiar negând istoria biblică) informațiile biblice privind ținerea duminicii, ca zi de sărbătoare a creștinilor, imediat după Învierea Domnului.

MINCIUNA

Ei bine, dacă păzirea duminicii nu se află in Biblie, atunci a cui a fost ideea? „Se va încumetă să schimbe vremile şi legea" (Daniel 7,15). „Aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinei voastre... Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti" (Matei 15.6.9). „Preoţii lui calcă Legea Mea... Proorocii lui au pentru ei tencuieli de ipsos... Ei zic: 'Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul și Domnul nu le-a vorbit!" (Ezechiel 22, 26-28)

Răspuns: Cu mulţi ani în urmă, şi având intenţia să înşele, unele feţe bisericeşti au anunţat că ziua sfântă a lui Dumnezeu s-a schimbat de sâmbătă în duminică. Dumnezeu a prezis că se va întâmpla aşa, şi iată că aşa s-a întâmplat. Această eroare a ajuns până la generaţia noastră, fiind considerată un adevărat evanghelic. Păzirea duminicii este tradiţia unor oameni neinspiraţi şi încalcă Legea lui Dumnezeu, care porunceşte păzirea Sabatului. Doar Dumnezeu poate să sfinţească o zi, iar El a binecuvântat şi a sfinţit Sabatul. Atunci când Dumnezeu binecuvântează, nimeni nu poate să schimbe (Numeri 23,20).

ADEVĂRUL

Ținerea duminicii nu este o invenție omenească, ci o practică a Sfinților Apostoli:

În seara zilei celei dintâi a săptămânii (Duminica), Mântuitorul S-a arătat ucenicilor Săi, care erau adunaţi, cu uşile încuiate, de frica iudeilor, zicându-le: Pace vouă (Ioan 20, 19-24). Apoi a suflat asupra lor, dându-le puterea de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor.

Tot în ziua Duminicii, după opt zile, S-a arătat Mântuitorul iarăşi ucenicilor Săi şi lui Toma, pe care l-a încredinţat despre Învierea Sa (Ioan 20, 26).

Şi tot Duminica S-a arătat Mântuitorul în Galileea (Marcu 16, 14). Duminica S-a pogorât Sfântul Duh peste Sfinţii Apostoli (Fapte 2, 1-2).

În ziua Duminicii, Sfinţii Apostoli săvârşeau «frângerea pâinii», adică Sfânta Liturghie (Fapte 20, 7-12).

În ziua Duminicii se făcea, de către apostoli, strângerea de ajutoare pentru sfinţi (I Cor. 16, 1-2), astfel că Duminica, sfinţită prin Învierea Domnului ca zi de slăvire a Sa, devenea şi o sărbătoare a dragostei prin iubirea de fraţi şi ajutorarea lor.

Frângerea pâinii era făcută în cadrul cultului public în biserică (I Cor. 11, 20-22), ceea ce înseamnă că Apostolii nu mai săvârşeau cultul sâmbăta, ci Duminica.

La aşezarea Sfintei Împărtăşanii, Mântuitorul a zis: Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea (Luca 22, 19; I Cor. 11, 24, 26). Fiind deci vorba de o comemorare care se făcea de către apostoli Duminica, se adevereşte o dată mai mult că Duminica, şi nu sâmbăta, este ziua comemorării Domnului.