NU TE LĂSA PĂCĂLIT! (XII)

Amestecând Legea cu Evanghelia, propovăduitorii aventiști distribuie broșuri de „evanghelizare” pline de conținut iudaizant, aducând ca argumente evenimente de la începutul istoriei biblice sau învățături care privesc doar neamul iudeilor. Socotind că Biserica lui Hristos a schimbat Legea, vin cu argumente fără valoare, ce se clatină la o atentă cercetare.

MINCIUNA:

Dar nu este periculos să falsifici Legea lui Dumnezeu? „Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă pomncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru" (Deuteronom 4,2).„Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat... N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească, şi să fii găsit mincinos" (Proverbe 30,5.6).

A. Semn al creaţiei: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca să o sfinţeşti. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul şi tot ce este în el, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o” (Exod 20,8.11).

B. Semn al răscumpărării şi sfinţirii. „Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie ca un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc” (Ezechiel 20,12).

Răapuns:Dumnezeu a dat Sabatul ca semn dublu:(1) ca un semn că El a creat lumea în şase zile literale, şi

(2) ca semn al puterii Sale măreţe de a-i răscumpăra şi a-i sfinţi pe oameni. Cu siguranţă că orice creştin va iubi Sabatul, ca semn preţios al lui Dumnezeu de creare şi răscumpărare (Exod 31,13.17; Ezechiel 20,12.20).Dispretuirea Sabatului Său este o insultă gravă la adresa Sa. În Isaia 58,13-14, Dumnezeu a spus că toţi cei care vor să fie binecuvântaţi trebuie ca, în primul rând, să-şi ţină piciorul în ziua Sabatului.

ADEVĂRUL:

Toate textele invocate mai sus privesc exclusiv istoria și credința poporului iudeu.Pentru creștini, multe din prevederile Vechiului Testament sunt fără acoperire, având doar rol pedagogic, de călăuză, în istoria mântuirii, așa cum scrie Sf Pavel, „Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credinţă. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză” (Gal. 3, 24-25).

În privința obiceiurilor religioase ale evreilor pe care trebuiau să le respecte creștinii, Sfinții Apostoli au păstrat doar câteva: „Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare: Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de desfrâu, de care păzindu-vă, bine veţi face.” (Fapte 15, 28- 29), lăsând astfel la o parte tăierea împrejur, ținerea sabatului și mâncărurile curate (semne ale legământului lui Dumnezeu exclusiv cu poporul evreu)

De altfel, Legea Vechiului Testament abundă în prevederi cu caracter „veșnic” din care aventiștii au păstrat doar ținerea sabatului trecând cu vederea și alte rânduieli „veșnice”:

porunca prăznuirii mielului pascal, pentru care Dumnezeuporunceşte evreilor: ...ca aşezare veşnică să o prăznuiţi;sărbătoarea azimilor, pe care, de asemenea, le porunceşte să opăzească, fiind «aşezământ veşnic» (Ieş. 12, 3, 14, 17, 24);«lege veşnică» este şi arderea neîntreruptă acandelei în faţa perdelei de dinaintea chivotului Legii în templuldin Ierusalim (leş. 27, 20-21);*modul de junghiere al animalelor de jertfă era numit«aşezământ veşnic» (Lev. 17, 7).
0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...