Când îmi îndrept puţin privirea

La tot ce am în jurul meu,

Mă simt dator, cu mulţumirea

Să mă întorc spre Dumnezeu.

Că tot ce-am întâlnit în cale

Şi tot ce încă întâlnesc,

E opera iubirii Sale…

Eu pentru asta-I mulţumesc!

Când văd un firişor de iarbă,

O floare simplă când privesc…

Un crin din câmp în haină albă…

Mă simt dator să-I mulţumesc!

Când lanuri văd cu spice pline,

Privind la mlădierea lor,

Văd pâinea zilelor de mâine…

Să-I mulţumesc, mă simt dator!

Iar când în clipe de-nserare

Văd bolta cerului senin,

Cu candelabru-n tremurare…!

Eu vreau să-I mulţumesc deplin.

Şi pentru freamătul pădurii,

Şi pentru murmur de izvor,

Şi pentru tainele naturii,

Îi mulţumesc! Îi sunt dator!

Sub semnul de recunoştinţă,

‘Nainte-Ţi, Doamne, mă închin…

Eu vin din suflet cu credinţă,

Pios să-Ţi mulţumesc deplin!

O, şi-ntr-o sfântă dimineaţă,

Când tainic zorii se ivesc,

De tot ce-am întâlnit în viaţă

Şi-atunci eu vin să-Ţi mulţumesc.

Emil Bulgăr

(Mulțumiri pentru fotografie, Vlad Eftenie, https://veftenie.blogspot.ro/ [https://veftenie.blogspot.ro/] )

Categories: Articole