Aspecte canonico-juridice ale reformelor bisericești din sec. XIX
Privind spre Sinodul General al Legii lui Cuza, sunt de evidențiat următoarele aspecte:
– Calitatea lui de sinod general, prin participarea clericilor inferiori și a mirenilor, nu este conformă cu canoanele ce prevăd exclusiv componență arhierească;
– Atribuțiile sale asupra conducerii și disciplinei, concomitent cu interzicerea discuțiilor asupra dogmelor, ilustrează clar dimensiunea lui de sinod mitropolitan, fiind sinod general doar cu numele;
– Dreptul de a hirotoni mitropoliți și episcopi acordat tuturor membrilor sinodului încalcă sfintele canoane
CANONUL 12 Laodiceea
Episcopii să se aşeze Ia conducerea bisericească cu hotărârea mitropoliţilor şi a episcopilor celor dimprejur, fiind examinaţi vreme îndelungată, atât în privinţa credinţei, cât şi a conduitei dreptei vieţi.
Privind spre Consistoriul Superior Bisericesc din 1909, se observă aceeași situație. Se „democratizează” conducerea Bisericii, făcându-se deosebire între afacerile spirituale, disciplinare și judiciare curat bisericești lăsate în seama sinodului arhieresc și celelalte probleme ale bunei cârmuiri, care de cele mai multe ori sunt de competența sinodului arhieresc, atribuite Consistoriului, vădesc aspectul lui necanonic. Însă spiritul legiuitorului nu era dorința de a introduce mireni în Sinod, ci de a crea o instituție separată de acesta cu rolul de a se ocupa de chestiuni disciplinare și judiciare bisericești și cu statut deliberativ.
Categories: Articole