Cateheză vizuală- tămâierea

Practicarea tămâierii cu cădelniţa la sfintele slujbe îşi are temeiuri biblice întemeiate. Întrebuinţarea ei în cultul Vechiului Testament e consemnat din plin în Scriptură ca de exemplu în cartea Ieşirea, cap 30: Să faci de asemenea un jertfelnic de tămâiere, din lemn de salcâm. Pe el Aaron va arde tămâie mirositoare în fiecare dimineaţă, când pregăteşte candelele. Când va aprinde Aaron seara candelele, iar va arde miresme. Această tămâiere neîntreruptă se va face pururea înaintea Domnului din neam în neam.

În Noul Testament se vede că între darurile magilor era şi tămâie (Matei 2, 11). Apostolul Pavel vorbeşte despre un miros de bună mireasmă, jertfă primită, bineplăcută lui Dumnezeu (Filip. 4, 18).

Deci fumul tămâiei binemirositoare, înălţându-se în sus, simbolizează înălţarea unei rugăciuni către Dumnezeu, sau a unei jertfe bineplăcute.

În acest înţeles ne spune Sfântul Ioan în Apocalipsă: ...şi a venit alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur; şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă

împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe jertfelnicul cel de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor (Apoc. 8, 3-4).

Tot Sfântul Ioan ne spune, că în descoperirea sa a văzut patru fiinţe şi douăzeci şi patru de bătrâni, având fiecare năstrape de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor(Apoc.5,8).
0%
încărcat
Se încarcă
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat Control
Identificat Control
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...
Identificat...