„Căci ştim -zice Sf. Apostol Pavel -că dacă pământeasca noastră locuinţă în cortul acesta se va desface, avem în ceruri zidire de la Dumnezeu casă veşnică, nefăcută de mină. De aceea suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm intru locuinţa noastră cea din cer“ (II. Cor. V. 1-2).
Sf. Scriptură ne învaţă că sufletele drepţilor şi sfinţilor petrec în rai. Raiul nu numai că există, ci Dumnezeu l-a rînduit spre bucuria şi fericirea celor ce împlinesc voia Lui.
„Amin zic ţie, astăzi vei fi cu mine în rai“ (Lc. 28, 43). Aşa s-a adresat Mîntuitorul tâlharului din dreapta după ce acesta s-a convertit.
„Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri in sânul lui Avraam…“ (Lc. 16, 22) adică în rai, spune Domnul Iisus, în pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr.
„Drept aceea vă spun că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor“ (Mt. 8, 11).
„Aceasta este împărăţia lui Dumnezeu în care mulți din cei ce au primit Evanghelia lui Hristos, se vor bucura împreună cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov şi cu toţi drepţii, în această Împărăţie, care este raiul sau „Ierusalimul Ceresc“.
„Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului şi de cetatea Dumnezeului celui viu de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri slăvitori (Evrei 12, 22).
În ceruri îngerii măresc pe Dumnezeu, Îi cîntă slava Lui. Ei au fost făcuţi să I se supună şi să facă voia Lui. „Pentru că într-Însul au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie căpetenii, fie stăpâniri, toate s-au făcut prin El şi pentru El“ (Colos 1, 16).
Hristos, zice Sf. Apostol Petru „după ce s-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu şi se supun Lui îngerii şi stăpânirile şi puterile“ (1 Petru 8, 5)
Privitor la cerul sau raiul în care vor ajunge sufletele celor drepţi, toti sfinţii părinţi şi scriitori ai Bisericii sînt de acord că el există ca o stare de bucurie, de veselie şi fericire fără de sfârşit.
Sf. Vasile cel Mare scrie că sufletele drepţilor se află în stare de lumină şi de bucurie, împărţindu-li-se daruri dumnezeeşti.
„Sfinții sunt în onoare, zice Sf. Epifanie, repausul lor este în mărire, plecarea lor de aici în perfecţiune, ieşirea lor în fericire, viaţa lor în locaşurile sfinţilor, biruinţa lor cu îngerii, răsplata lor în Iisus Hristos Domnul nostru“.
Tot aşa mărturisesc şi sfinţii Grigorie de Nisa şi Ioan Gură de Aur. Sf. Efrem Sirul spune că sufletele sfinţilor ajung în Ierusalimul cel ceresc, unde se întîlnesc cu părinţii şi fraţii lor, ajung în atingere cu îngerii şi se învrednicesc a vedea pe Soarele neapropiat, de a cărui lumină neapropiată luminându-se, ei simt mingâierile raiului şi se desfătează de nesfârşite daruri dumnezeeşti, pentru care împreună cu îngerii neîntrerupt cântă lui Dumnezeu cântările de laudă şi doxologii.
Categories: Articole