Așa zice Domnul : Mergeţi şi treceţi prin porţile Mele; gătiţi calea Mea şi faceţi cale poporului Meu şi pietrele de pe cale le daţi în lături; ridicaţi semn întru neamuri, că iată Domnul a făcut de s-a auzit până la marginile pământului. Ziceţi fetei Sionului : Iată Mântuitorul tău vine, având plata Sa cu Sine şi lucrul Lui înaintea feţei Lui. Şi-l va numi pe el popor sfânt, mântuit de la Domnul; iar tu te vei numi cetate căutată şi nepărăsită. Cine este acesta care a venit din Edom ? Roşala hainelor lui din Vosor ? Acesta înfrumuseţat în haina Sa, strigă cu mare tărie : Eu sunt Cel ce grăiesc dreptate şi judecată de mântuire. Pentru ce-ţi sunt hainele Tale roşii şi îmbrăcămințile Tale ca de călcare în teasc, pline de stropitură? Teascul am călcat Însumi şi din neamuri nu este bărbat ca Mine. De mila Domnului mi-am adus aminte, bunătăţile Domnului voi pomeni; lauda Domnului întru toate, cu care ne răsplăteşte nouă. Domnul este Judecător bun casei lui Israil; aduce nouă după mila Sa şi după mulţimea dreptăţii Sale. Şi a zis: Au nu poporul Meu este, fiii nu se vor lepăda; şi le-au fost spre mântuire în tot necazul lor. Nu sol, nici înger, ci însuşi Domnul i-a mântuit pe ei, pentru că i-a iubit şi Și-a făcut milă de ei. Însuşi i-a izbăvit şi i-a ridicat şi i-a înălţat întru toate zilele veacului. (Isaia 62, 10- 63, 9) 

Categories: Articole