Menu Home

A patra activitate a proiectului catehetic anual: RUGĂCIUNEA DOMNEASCĂ ÎN TÂLCUIRE PATRISTICĂ

Origen s-a născut în Alexandria, în jurul anului 185. Numele său înseamnă fiul lui Horus, deci era egiptean de neam. Se pare că s-a născut păgân, după cum spune și Porfiriu. Tatăl său se numea Leonida și s-a încreștinat imediat după nașterea lui Origen, fiind un creștin plin de râvnă pentru Iisus Hristos. El a căutat să-și crească copilul, pe care l-a botezat după naștere, într-un mediu creștin, oferindu-i o educație temeinică despre gândire și viața creștină. De asemenea, Leonida îl instruia din Sfânta Scriptură, de tânăr îl obliga să învețe zilnic câteva pasaje din ea. Origen nu se mulțumea însă cu simpla memorizare a textului, ci punea tatălui său întrebări despre înțelesul lucrurilor mai grele, încât îl punea în încurcătură, iar acesta neștiind să-i răspundă, îi spunea că nu e de compenteța lui să cunoască acele probleme, până ce nu va deveni matur. Însă, în drumul către maturitate, „lectura şi interpretarea Sfintei Scripturi i-au dezvoltat imaginaţia, puterea de reflecţie asupra sensului vieții şi existenței… ajungând la concluzia că Scriptura avea aceeaşi autoritate asupra credincioșilor, aşa cum anumite sisteme filosofice din acea vreme aveau autoritare de şcoală asupra intelectualilor” .

Pe lângă Sfânta Scriptură, Origen studia și literatura profană. Așa a ajuns la anul 202, care va aduce mari schimbări în viața lui. Persecuția lui Septimus Sever face ca tatăl lui Origen să fie arestat, murind apoi ca și martir. Origen a dorit să moară și el alături de tatăl lui, cerând autorităților să fie și el arestat și, în același timp, îl îndeamnă pe tatăl său să rămână tare în credință până la moarte, dragostea de famila sa să nu-i slăbească credința. Fiind omorât prin decapitare, Origen rămâne cu mama sa și cu cei 7 frați mai mici. Apoi o femeie bogată îi ia în casa ei. Aici el începe să predea lecții, mai întâi din literele profane în lipsa cateheților, care fugiseră toți din Alexandria, în frunte cu Clement Alexandrinul, care era conducătorul Școlii catehetice din Alexandria, de frica persecuției, apoi vin la el și catehumeni și păgâni, curioși să învețe religia creștină. Deschizându-se din nou școala catehetică, episcopul Alexandriei, Dimitrie văzându-i pe catehumeni adunați în jurul lui Origen îi încredințează lui conducerea școlii, și astfel, Origen ajunge să conducă școala în locul lui Clement, la vârsta de 18 ani, apoi la vârsta de 25 de ani studiază filosofia fiind elevul neoplatonicului creștin Ammonius Saccas, găsind printre lecțiile sale, timp și pentru cultivarea sa proprie pe mai departe.

Origen își dobâdi o știință teologică deplină și trăia o viață plină de înfrânare, impunându-și o viață ascetică, postea într-una, nu bea vin și nu consuma alimente alese, ci dormea foarte puțin și pe pământ, umbla desculț și n-avea decât o singură haină, nevoindu-se să țină poruncile date de Domnul ucenicilor Săi. Cunoscuții spunau despre el: „Cum vorbește, așa trăiește și cum trăiește, așa vorbește”. Cum avea ascultători de ambele sexe, a încercat să împlinească literar cele spuse de Domnul și ca să nu fie bănuit de nimic, a mers prea departe cu această abstinență, și s-a castrat. După moartea tatălui său locuiește la o creștină împreună cu un conducător al gnosticilor, Pavel. Origen s-a ferit de femeie, dar nu a reușit să se ferească și de influența gnostică, cel puțin de teminologia aceasta, fiindcă chinuirea trupului era o practică gnostică. Din această cauză episcopul Dimitre nu i-a dat harul preoției.

Reputația lui va trece hotarele, fiind chemat în alte țări să învețe și să curme disputele teologice. Apoi chiar el pleacă în călătorii să cerceteze, cu ajutorul Tradiției, învățătura adevărată a Bisericii. În 212 călătorește la Roma unde îl întâlnește pe un bogat, compatriot cu el, pe Ambrozie, care făcea parte din secta lui Marcian, ce avea idei gnostice. Îl va converti pe acesta la ortodoxie câștigând un mare sprijinitor.

Pe la anii 218-220 o invită la Antiohia pe Julia Mamea, mama împăratului Alexandru Sever, amatoare a unei teorii religioase. Pe baza Istoriei Bisericești, Eusebiu crede că Origen a reușit să o convertească la creștinism, explicând aderarea favorabilă a fiului ei la creștinism. În anul 230, Origen se duce la Ahaia pentru a liniști Bisericile tulburate de erezie și, trecând prin Palestina, a primit la Cezareea hirotonia întru preot, prin punerea mîinilor, din partea celor doi episcopi prieteni ai săi, Teoctist și Alexandru, cu toate că nu avea integritatea corporală.

Pentru că totuși a îndrăznit să primească hirotonia, este excomunicat din Biserica Alexandriei. Este obligat să renunțe, astfel, la funcția de conducător al școlii catehetice, fiind izgonit din Alexandria, iar în anul următor este depus din treapta preoției. În urma acestei atitudini din partea Bisericii Egiptene, Origen părăsește Alexandria în anul 232 și se așază în Cezareea Palestinei, unde înființează o nouă școală după modelul alexandrin, consacrându-se mai mult muncii și studiului. Aici va avea toate resusele necesare, primind studenți din toare părțile, inclusiv pe cei doi epsicopi, Teoctist și Alexandru, dar și pe Grigorie Taumaturgul și pe fratele său, Atenodor .

La Cezareea, Origen primește scrisori de la cei mai străluciți ierarhi din Orient, printre care și Firmilian, episcop de Cezareea Capadociei; tot aici întocmnește și celebrele opere, Hexapla și Octapla. Știința, dialectica și elocvența se combină cu farmecul, sfințenia și prestigiul unui ascetism pilduitor, care îi aduc o glorie universală și stabilă prin lucrările sale, dar și prin scrisorile ce s-au răspândit în întreg Orientul, despre personalitatea sa. Prin activitatea sa teologică ajuta, astfel, Bisericile de a se apăra împotriva dușmanilor și a ereticilor.

Izbucnind persecuția lui Deciu (250), Origen este arestat și chinuit. El povestește mai târziu în scrisorile sale despre tortura și chinuirile pe care le-a îndurat. Muncile l-au slăbit astfel încât la vârsta de 70 de ani acesta moare, însă locul nu se cunoaște exact. Unii spun că ar fi murit în Cezareea Palestinei. Fericitul Ieronim susține că locul trecerii sale a fost la Tir, în Fenicia, unde a și avut loc chinuirea lui.

 

 

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut