Menu Home

Apostolii ne-au scos din marea acestei lumi și ne-au pescuit

Cum dorește cerbul izvoarele de apă, așa te dorește sufletul meu pe tine, Dumnezeule (Ps 41,2). Așadar, după cum cerbii aceia doresc izvoarele de apă, tot așa, și cerbii noștri, care, îndepărtându-se de Egipt și de lume, l-au ucis pe faraon în apele sale și i-au înecat armata în Botez, după înfrângerea diavolului, doresc izvoarele Bisericii, adică pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh.
Că Tatăl este izvor, este scris în profetul Ieremia: M-au părăsit pe mine, izvorul de apă vie, și și-au săpat rezer­voare, rezervoare sparte, care nu pot ține apa (Ier 2,13). Apoi, despre Fiul citim într-un alt loc: Au părăsit izvorul înțelepciunii (Bar 2,13). Și despre Sfântul Duh: Cel care bea apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor care țâșnește spre viața veșnică (In 4,14). Evanghelistul explică pasajul spunând că acest cuvânt al Domnului se referă la Sfântul Duh. Textele citate dovedesc foarte clar că taina Sfintei Treimi este izvorul întreit al Bisericii.
Acest izvor îl dorește sufletul credinciosului, la acest izvor tânjește sufletul celui botezat, spunând: Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, izvorul cel viu (Ps 41,3). De fapt, nu a dorit cu indiferență să-L vadă pe Dum­nezeu, ci L-a dorit cu toată ardoarea, a avut o sete arză­toare de el. Înainte de a primi Botezul, vorbeau între ei și spuneau: Când voi veni și mă voi arăta în fața lui Dum­nezeu? (Ps 41,3). Iată că s-a împlinit ceea ce cereau; au venit și au stat înaintea feței lui Dumnezeu și au apărut în fața altarului și a tainei Mântuitorului.
Admiși să primească Trupul lui Hristos și renăscuți în izvorul vieții, ei vorbesc cu încredere și spun: Voi merge în lăcașul cortului minunat, până la casa lui Dumnezeu (Ps 41,5 Vg). Casa lui Dumnezeu este Biserica; ea este cortul minunat, pentru că ea este lăcașul în care se aud strigătele de bucurie și de mulțumire și glasurile mulțimii în sărbătoare (Ps 41,5).
Așadar, voi, care v-ați îmbrăcat cu Hristos și, urmând călăuza noastră, prin cuvântului lui Dumnezeu ați fost scoși ca niște peștișori din apele murdare ale acestei lumi, spuneți: „În noi s-a schimbat natura lucrurilor”. De fapt, peștii care sunt scoși din mare mor. Pe noi, în schimb, apostolii ne-au scos din marea acestei lumi și ne-au pescuit, pentru ca, morți fiind, să fim readuși la viață. Cât eram în lume, ochii noștri priveau spre adân­cul abisului iar viața noastră era împotmolită în noroi; dar după ce am fost salvați de valuri, am început să vedem soarele, am început să privim lumina adevărată și, tulburați de o bucurie extraordinară, îi spunem sufle­tului nostru: Încrede-te în Dumnezeu, căci iarăși îl voi lăuda pe El, care este mântuirea mea și Dumnezeul meu (Ps 41,6). (Fericitul Ieronim)

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut