Drumul subțire

Era în marginea satului nostru un drum

care mergea la Dunăre, tocmai la Dunăre.

Era în marginea satului nostru un drum, îi zicea drumul subțire,

Vara juca desculţă în praf

apa morților juca,

unde drumul subțire era și mai subțire

unde zarea era mare,

și ademenea,

ciudat ademenea spre ea.

Plecau flăcăi pe drumul subțire

îi alunga sărăcia,

îi chemau apele

și nu știu ce vise,

și nu știu ce sete.

Se-nvârteau ciulinii toamna

și galopau- herghelie- pe drum,

și porumbiștile tremurau în vânt,

și simțeai în nări

mirosul apelor,

și simţeai în suflet

pustiul din drumul subțire.

Pe-aici treceau hoţii de cai,

amestecând colbul lunii

și colbul țărânii-n copite,

pe-aici treceau carele pline de grâu

spre șlepuri, spre Dunăre,

pe-aici se duceau flăcăii pribegi.

Era la marginea satului nostru

un drum,

Îi zicea drumul subțire…

Florența Albu

Categories: Articole