În cea de-a treia luni din post, lectura de la Ceasul al VI-lea este tot din profeţiile lui Isaia despre Emanuel (8, 13 până la 9, 7). Ca şi precedenta, o vara auzi iarăşi în Ajunul Naşterii Domnului (vezi capitolul VII). Accentul în această perioadă de post cade mai puţin pe naşterea suprafirească a pruncului Hristos, cât pe lucrările sale mesianice viitoare. Emanuel ar urma să fie un conducător al poporului său, a cărui lumină va străluci asupra celor „care umblă în întuneric”, şi chiar „în umbra morţii”; invadatorii vor fi nimiciţi „ca în zilele lui Madian”!. Este limpede că personalitatea tânărului conducător, fiul lui David, al cărui protocol regal este vestit de prooroc, „Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii” depăşeşte misiunea sa imediată în istorie. Suntem invitaţi să privim mai sus şi mai departe, oricare ar fi fost tipul încă neidentificat al lui Mesia. Acesta a fost, cu siguranţă, simţământul traducătorilor greci evrei alexandrini când au interpretat „Sfetnic minunat” ca „Înger de mare sfat”. În ceea ce priveşte afirmaţia categorică a textului ebraic, „stăpânirea lui nu va avea sfârşit”, putem şi trebuie să o înţelegem literal.

Profeţiuile care urmează continuă pe teme comune părţii întâi a cărții: yahwismul moral, cu binecuvântările şi pedepsele sale, stăpânirea universală a lui Dumnezeu asupra popoarelor şi mesianismul dinastic în limitele istoriei lui Israel, deşi cu o viziune extinsă către un viitor îndepărtat. (G. Barrois)

În săptămâna a treia a Marelui Post s-au citit la ceazul VI următoarele pericope

luni Is 8, 13 la 9,7

marți Is 9,9 la 10, 4

miercuri Is 10, 12-20

joi Is 11, 10 la 12, 2

vineri Is 13, 2-13

Categories: Articole