Profeţiile care urmează a fi citite, continuă pe teme comune părţii întâi a cărții: yahwismul moral, cu binecuvântările şi pedepsele sale, stăpânirea universală a lui Dumnezeu asupra popoarelor şi mesianismul dinastic în limitele istoriei lui Israel, deşi cu o viziune extinsă către un viitor îndepărtat.
Putem observa accentul care cade tot mai mult pe Sion, inițial o numire topografică, devenind capitala monarhiei davidice şi, în cele din urmă, un simbol religios al poporului. „Şi ce se va răspunde în ziua aceea celor trimişi dintre popoare? Că Domnul a întemeiat Sionul” (Is 14, 32); „Pus-am în Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra din capul unghiului, de mare preţ” (Is 28, 16; Mt 21, 42; Efes 2, 20; 1 Pt 2, 6). Auzim, din când în când, o profeție încă ascunsă, dar inconfundabilă, a biruinţei lui Mesia asupra morţii: „În muntele acesta… EI va înlătura moartea pe vecie!” (Is 25, 7-8).  (G. Barrois)

În a patra săptămână a Marelui Post se citesc următoarele pericope:

luni Is 14, 24-32

marți Is 25, 1-9

miercuri 26,21 la 27,9

joi 28, 14-22

vineri 29, 13-23

Categories: Articole