Menu Home

Cateheză „Sfântul Altar”

Altarul este astfel întocmit încât să răspundă la slujirea Sfintei și Înfricoșatei Jertfe fără de sânge, ce se aduce aici ori de câte ori se slujește Sfânta Liturghie.

În mijlocul altarului se afla Sfânta Masa (prestolul) sau Jertfelnicul. Pe ea se aduce Sfânta Jertfă cea fără de sânge a Noului Testament și pe ea petrece mijlocind pentru noi Iisus Hristos, în Sfânta Împărtășanie. De aceea, locul cel mai sfânt dintr-o biserică este Sfânta Masă și, deoarece Sfânta Jertfă cea fără de sânge este miezul Sfintei Liturghii, Sfânta Masă nu poate lipsi de la nici o biserică. Ea este icoana mormântului lui Iisus Hristos, închipuirea Cinei celei de Taină, a crucii și a răstignirii lui Hristos, icoana scaunului pe care șade Mielul dumnezeiesc (Apoc. 5, 6) și sub care sufletele drepților uciși pentru Cuvântul lui Dumnezeu așteaptă preamărirea (Apoc. 6, 9).

Sfânta Masă se face din piatră, deoarece închipuie mormântul de piatră al lui Hristos, „piatra cea din capul unghiului” (Ps. 117, 22), și este în patru colțuri, «închipuind cele patru părți ale lumii și din ea se hrănesc cele patru margini ale lumii» . Ea este acoperită întâi cu o pânză albă, țesută din in, numită cămașă, care închipuie giulgiul cel de pe dumnezeiescul Trup al Celui ce a murit pentru noi; apoi deasupra vine o altă acoperitoare numită îmbrăcămintea mesei, făcută dintr-o țesătură mai luminată, care închipuie veșmintele Mântuitorului cele strălucitoare ca lumina (Matei 17, 2) și este mărirea lui Dumnezeu. 

Pe Sfânta Masă trebuie să se afle Antimisul, Evanghelia, o cruce, un sfeșnic cu lumânare și un chivot pentru păstrat Sfânta Cuminecătură, Dumnezeiescul Trup și Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

1. Antimisul este o năframă în patru laturi, țesută din in ori din mătase, pe care se află întipărită icoana punerii în mormânt a Mântuitorului. În cusătura Antimisului se așează Sfinte Moaște, pentru că pe el se slujește Sfânta Liturghie. Când nu se face slujba, Antimisul stă pe Sfânta Masă împăturit într-o învelitoare care închipuie năframa ce acoperea dumnezeiescul cap al lui Hristos în mormânt. Obârșia Antimisului vine din vremea marilor prigoane împotriva creștinilor. Atunci, spre a feri Sfintele Daruri să fie pângărite de păgânii care năvăleau în biserici în timpul Sfintei Liturghii, preoții înfășurau Sfintele Daruri într-o pânză sfințită și, fugind cu ele într-un loc ferit, continuau slujba Sfintei Liturghii, întreruptă de navala păgânilor. Și azi, de s-ar întâmpla să ia foc biserica, în timpul Sfintei Liturghii, preotul slujitor poate, dacă e nevoie, să înfășoare sfântele vase, Potirul și Discul, în Antimis și să le ducă într-un loc potrivit, unde să isprăvească de slujit Sfânta Liturghie, Antimisul servindu-i de Masă sfântă. Antimisul nu poate lipsi de pe nici o Sfântă Masă din bisericile în care se slujește Sfânta Liturghie. Fără el nu se poate face Sfânta Liturghie. În împrejurări deosebite, ca de pildă în război, pe câmpul de luptă, se poate face Sfânta Liturghie în orice loc potrivit, dacă avem Antimis.

2. Sfânta Evanghelie, legea cea nouă, închipuind pe Hristos, stă de-a pururi pe Sfânta Masă, pe Antimis;

3. O cruce, pentru că pe Sfânta Masa se înnoiește necontenit dumnezeiasca Jertfă de pe Golgota;

4. Una sau mai multe lumânări de ceară, care ard în vremea sfântelor slujbe;

5. Un chivot, în care se păstrează Sfânta Împărtășanie pentru grabnica împărtășire a celor bolnavi, ce nu pot veni la Sfânta Liturghie. Pentru aceasta arde în altar pururea o candelă, atârnată deasupra Sfintei Mese, arătând ca „Lumina Lumii” (Ioan 8, 12) se află pe Sfânta Masă.

Categories: Articole

plevna

Sari la conținut