Ioan era vocea, însã Domnul  la început era Cuvântul (In 1,1). Ioan, o voce pentru un timp; Hristos, Cuvântul veșnic de la început. Dacã iei cuvântul, ce mai este vocea? Acolo unde nu este nimic de înțeles, este un sunet gol. Vocea fãrã cuvânt lovește urechea, dar nu edificã inima. Cu toate acestea, sã descoperim modul în care se înlãnțuiesc în inima noastrã lucrurile pe care trebuie sã le edificãm. Dacã mã gândesc la ceea ce spun, cuvântul este deja în inima mea, dar atunci când vreau sã-ți vorbesc, caut modul în care sã pot trece în inima ta ceea ce este în inima mea. Când caut modul în care poate sã ajungã la tine și sã se stabileascã în inima ta cuvântul care este deja în inima mea, mã folosesc de voce și, cu aceastã voce, îți vorbesc ție: sunetul vocii duce pânã la tine ideea conținutã în cuvânt; este adevãrat cã atunci sunetul se stinge, însã cuvântul, pe care sunetul l-a condus pânã la tine, este de acum în inima ta, fãrã sã o fi pãrãsit pe a mea. Atunci când cuvântul a ajuns la tine, nu ți se pare cã sunetul însuși spune:  El trebuie sã creascã, iar eu sã mã micșorez (In 3,30)? Sunetul vocii a rãsunat pentru a-și împlini misiunea și a dispãrut, parcã spunând:  Aceastã bucurie a mea este acum deplinã (In 3,29). Sã pãstrãm cuvântul, sã nu lãsãm sã plece cuvântul zãmislit în inima noastrã. Vrei sã vezi cum se îndepãrteazã vocea, în timp ce rãmâne dumnezeirea Cuvântului? Unde este acum botezul lui Ioan? Și-a îndeplinit misiunea și a dispãrut. Acum se înmulțește Botezul lui Hristos. Noi toți credem în Hristos, sperãm mântuirea în Hristos: aceasta a voit vocea sã se facã auzit. Pentru cã este greu sã deosebești cuvântul de voce, însuși Ioan a fost luat drept Hristos. Vocea a fost luatã drept cuvânt, însã vocea s-a fãcut cunoscutã pentru a nu dãuna cuvântului.  Nu sunt eu – a spus – Hristos, nici Ilie, nici Profetul. L-au întrebat:  Așadar, tu cine ești? Eu sunt – a spus – vocea celui care strigã în pustiu pregãtiți calea Domnului.  Vocea celui care strigã în pustiu  este vocea care rupe tãcerea.  Pregãtiți calea Domnului, ca și cum ar spune: Eu rãsun ca sã-l introduc în inimã pe el, însã el nu va binevoi sã vinã, dacã voi nu-i pregãtiți calea (cf.  In 1,20-23). Ce înseamnã:  Pregãtiți calea, dacã nu: Rugați-vã cum trebuie? Ce înseamnã:  Pregãtiți calea, dacã nu: Sã aveți gânduri umile? Primiți de la el un exemplu de umilințã. Este luat drept Hristos, dar el spune cã nu este cel pe care ei îl cred și nu profitã de greșeala altora, pentru o afirmare personalã. Dacã ar fi spus: Eu sunt Hristos, ar fi fost crezut cu ușurințã, pentru cã era crezut chiar înainte de a vorbi. Dar nu a spus: s-a fãcut cunoscut, s-a definit, s-a umilit. A vãzut unde se aflã mântuirea; a înțeles cã nu este decât o lampã și s-a temut sã nu fie stins de vântul mândriei. (Fericitul Augustin)

Categories: Articole