Acesta este o mare taină a credinței: Iisus s-a înălțat deasupra tuturor cerurilor și este foarte aproape de cei care trăiesc pe pământ. Cine este, în același timp, și departe, și aproape, dacă nu Cel care s-a făcut aproapele nostru prin milostivirea Sa?
Tot neamul omenesc este întruchipat în omul acela care zăcea pe jumătate mort la marginea drumului, părăsit de tâlhari. Preotul și levitul, trecând, nu l-au luat în seamă, dar un samaritean, care era în trecere, s-a apropiat de el ca să-l îngrijească și să-l ajute.
Când era nemuritor și drept, și deci departe de noi, care suntem muritori și păcătoși, a coborât până la noi, ca să se facă aproapele nostru, El, care era atât de departe.
El nu ne pedepsește după fărădelegile noastre (Ps 102,10). De fapt, noi suntem fii. Cum dovedim aceasta? El, care este Fiul unic, a murit pentru noi, ca să nu rămână singur. Nu a voit să fie singur, El, care a murit singur. Fiul unic al lui Dumnezeu i-a făcut pe mulți fii ai lui Dumnezeu. Și-a dobândit frați prin sângele Său, i-a adoptat, El, care fusese respins; i-a răscumpărat, El, care fusese vândut; i-a copleșit cu onoruri, El, care a fost înjosit; le-a dăruit viața, El, care a fost ucis.
De aceea, fraților, bucurați-vă în Domnul, nu în lume; adică, bucurați-vă în adevăr, nu în păcat; bucurați-vă în speranța veșniciei, nu în florile trecătoare ale vanității. Așa să vă bucurați, și în orice loc și în orice timp veți fi astfel, Domnul este aproape! Nu vă îngrijorați pentru nimic! (Fil 4,5-6). (Fericitul Augustin)
Categories: Articole