„Am primit Oficia cu No. 176, prin care cereți demobilizarea și deci cruţarea eminentului preot […] cum îl numiți Prea Sfinţia Voastră.
Cu smerenie Vă aduc la cunoștință, că eu nu pot face așa ceva, întrucât nimenea, odată mobilizat, nu poate fi demobilizat, decât pe bază de acte medicale emanate de la autorităţile medico-militare. Acest lucru se impune nu numai ca chestiune de ordine, dar și ca chestiune financiară, căci orice mobilizare nouă reclamă cheltuieli noi: primă de echipare etc. Din Oficia amintită am rămas cu impresia că Prea Sfinția Voastră sunteţi cu drept cuvânt îngrijorat că pleiada tinerilor noștri teologi se duce. Vă rog să mă credeți că de lucrul acesta, eu, cel dintâi, în calitate de Șef al Serviciului Religios, și deci în măsură de a cunoaște situația, am fost și sunt îngrijorat, dar împrejurările sunt așa că Neamul nostru trebuie să scoată la iveală acum tot ce are mai de seamă, pe toate terenurile, ca ori să învingă, ori să piară cu glorie. M-am gândit într-o vreme că ar fi bine să trimitem la armată numai monahi; experiența mea a arătat însă că ei, în marea lor majoritate, fiind luaţi din mănăstiri, nu pot fi puși în contact cu Generali, Colonei etc., deci influența lor morală asupra trupei, cu accesoriile ei, este nulă și nu acesta este scopul preotului în armată. M-am gândit și eu că ar fi bine a se cruța unii dintre cei mai aleși dintre preoţi și deci absolut necesari Bisericii și, neputându-i demobiliza, am crezut de cuviinţă să îi iau de pe front și să îi aduc la spitale, trenuri sanitare etc., adică la loc de cruțare. Ei bine, aici am avut ocazia să văd cu adevărat eminența preoților eminențţi: cu lacrimi în ochi mi-au cerut să nu-i despart de regimentele de pe front, de care îi leagă atâtea amintiri sufletești. Un domn Colonel mi-a declarat că dacă îi permut preotul, el se demite de la comanda celui mai viteaz Regiment de Vânători.
Preoţii noștri au făcut minuni și eu am stăruit și cred că Maiestatea Sa Regele îi va avansa la merit, în afară de decoraţiile ce li s-au acordat; deci toate elementele eminente au ocaziunea de a-şi arăta eminenţa în toată strălucirea ei. Am ţinut să vă scriu cele de mai sus în convingerea că Prea Sfinţia Voastră apreciaţi în bine dragostea ce am către preoţii de armată, aproape toţi fiind fii sufletești ai mei”. (Pr Constantin Nazarie, Protopopul preoților militari)

Categories: Articole