Eu și Tatăl vom veni la el și ne vom face locuință la el (In 14,23). Să fie deschisă ușa ta pentru Cel care vine, deschide-ți sufletul, lărgește capacitatea minții tale, ca să descopere bogățiile simplității, comorile păcii, suavitatea harului. Dilată-ți inima, mergi în întâmpinarea soarelui luminii veșnice, care luminează pe orice om (In 1,9). Desigur, acea lumină adevărată strălucește pentru toți, dar dacă cineva a închis ferestrele, se va lipsi pe sine de lumina veșnică. Deci, dacă tu închizi ușa minții tale, îl închizi afară și pe Hristos. Deși ar putea să intre, totuși nu vrea să intre cu forța, nu vrea să-i constrângă pe cei care îl refuză.
Născut din Fecioară, El a ieșit din sânul ei, iradiind lumina Sa asupra întregului univers, ca să strălucească pentru toți. Îl primesc cei care doresc claritatea luminii veșnice, pe care nici o noapte nu poate să o întunece. Căci după soarele pe care-l vedem în fiecare zi urmează noaptea întunecoasă. Dar soarele dreptății nu apune niciodată, deoarece răul nu urmează după înțelepciune.
Fericit este deci acela la a cărui ușă bate Hristos. Ușa noastră este credința, care, dacă este puternică, întărește toată casa. Prin această ușă intră Hristos. De aceea, și Biserica spune în Cântarea Cântărilor: Aud glasul fratelui meu care bate la ușă (Ct 5,2). Ascultă-l pe Cel care bate, ascultă-L pe Cel care dorește să intre: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbița mea, desăvârșita mea! Căci capul îmi este plin de rouă și părul ud de picăturile nopții (Ct 5,2).
Gândește-te cu câtă tărie bate Cuvântul lui Dumnezeu la ușa ta, în timp ce capul Său este plin de roua nopții. El binevoiește să-i viziteze pe cei care se află în încercare și în ispite, pentru ca nici unul să nu moară răpus de greutăți. Așadar, capul Său se umple de rouă, sau de picături de ploaie, când trupul său suferă. Atunci trebuie să veghem, pentru ca nu cumva Mirele, atunci când va veni, să se întoarcă înapoi din cauză că ușa era închisă. Căci dacă dormi și inima ta nu veghează, El pleacă înainte să bată. Dar dacă inima ta veghează, El bate și cere să i se deschidă ușa.
Știm, așadar, care este ușa sufletului nostru, știm și care sunt acele porți despre care este scris: Ridicați-vă, porților, pragurile voastre de sus! Deschideți-vă, voi, porți veșnice, ca să intre împăratul slavei (Ps 23,7). Dacă vei vrea să ridici aceste porți ale credinței, va intra la tine împăratul slavei, purtând triumful pătimirii Sale. Și dreptatea are porțile sale. Căci citim despre ele ceea ce Domnul Iisus a spus prin profetul Său: Deschideți-mi porțile dreptății (Ps 117,19).
Sufletul, așadar, are o intrare, are o ușă. La această intrare vine Hristos și bate, El bate la ușă. Deschide-i, deci; El vrea să intre, vrea să găsească mireasa trează. (Sf Ambrozie)
Categories: Articole