Sfântul Apostol Pavel cunoaște mai dinainte obiecțiile necredincioșilor la învierea morților și le respinge încă de la început. Chiar și astăzi, cei necredincioși, cei care nu au văzut cu ochii lor miracolul învierii în natură și cu atât mai puțin învierea duhovnicească, întreabă: „Dar cum adică învie morții?!”
Nebun ce ești! Le răspunde unora ca aceștia Apostolul și le zice mai departe: Tu, ce semeni nu dă viață, dacă nu va fi murit (I Corinteni 15:36). Dacă sămânța nu moare după ce s-a îngropat în pământ, planta nu va încolți; cu alte cuvinte, ceea ce va încolți este cu totul diferit, deci altceva decât ceea ce a fost îngropat.
Dar necredincioșii, deși văd mai departe cu ochii, tot nu văd că așa este, ci întreabă mai departe: „Dar omul, oare cum să învie omul tot așa!?” întrebi cum? Tot așa cum a înviat și Domnul! El a pogorât mort în mormânt și S-a ridicat de acolo viu! Oare nu vezi că și natura arată învierea celor moarte!? Dar mult mai puternic decât natura o arată aceasta învierea Domnului nostru! Căci acesta a fost scopul Lui: ca să ne facă nouă mai ușoară credința și nădejdea în înviere, adică credința în înviere în general și nădejdea în învierea noastră proprie, a fiecăruia dintre noi, de aceea S-a dat El pe Sine morții și însuși a înviat din morți dând mai înainte de această pildă puternică prin învierea lui Lazăr – cel care murise de patru zile și deja se descompunea! Și dând de asemena pildă prin învierea fiului văduvei din Nain și a fiicei lui Iair!
Dar necredinciosul tot mai întreabă: „Dar, în ce fel de trup vor învia morții?” Răspundem: în oricare fel de trup binevoiește Domnul. Căci la Dumnezeu sunt multe feluri de trupuri.
Sfântul Apostol Pavel clasifică trupurile în două categorii: trupuri cerești și trupuri pământești. Prin urmare, cei care au murit în trupuri pământești vor învia în trupuri cerești: cel nestricăcios va înlocui pe cel stricăcios, cel nemuritor se va ridica în locul celui muritor, cel frumos în locul celui urât.
În trupurile lor cerești, oamenii se vor cunoaște și recunoaște pe ei înșiși și între ei, tot așa cum pe pământ omul se recunoaște pe sine sau pe altul și atunci când este îmbrăcat în zdrențele mizerabile ale unui cerșetor și atunci când este îmbrăcat în purpura regală. (Sf Nicolae Velimirovici)
Categories: Articole