În primele veacuri, Duhul Sfânt S-a pogorât peste cei care au crezut, iar aceștia au vorbit în limbi pe care nu le învățaseră, așa cum le-a dat Duhul să grăiască. Acestea au fost semne adaptate vremurilor. Căci a trebuit să existe acea vestire a Duhului Sfânt în toate limbile, pentru a arăta că Evanghelia lui Dumnezeu avea să fie rostită în toate limbile de pe pământ. Acest lucru s-a întâmplat pentru a vesti, și apoi a încetat.

Oare atunci când ne punem mâinile pentru ca credincioșii să primească Duhul Sfânt, ne așteptăm ca ei să vorbească în limbi?

Sau, când ne-am pus mâna pe acești copii, a căutat vreunul dintre voi să vadă dacă vorbesc în limbi și, când a văzut că nu o fac, a fost vreunul dintre voi atât de nechibzuit încât să spună: „Aceștia nu au primit Duhul Sfânt; căci, dacă ar fi primit, ar vorbi în limbi ca cei de atunci”?

Atunci, dacă mărturia prezenței Duhului Sfânt nu este dată acum prin aceste minuni, prin ce se dă? Cum poate cunoaște cineva că a primit Duhul Sfânt? Să-și întrebe inima sa. Dacă își iubește fratele, Duhul lui Dumnezeu locuiește în el. (Fericitul Augustin)

Categories: Articole