Cereți de la Domnul ploaie la vreme, ploaie timpurie și târzie! Domnul scoate fulgerele și trimite ploaie; El dă omului pâinea și dobitoacelor iarba. (Zaharia 10, 1)

În împrejurările mai deosebite ale vieţii, cunoaşterea lui Dumnezeu devine practică, existenţială, prin raporturile Sale directe cu noi, prin care experiem caracterul Său personal şi marea Lui iubire pentru noi: „Întru necazul meu către Domnul am strigat şi El m-a auzit” (Ps. 119, 1)

Toate imprejurările acestea produc o sensibilizare a ființei noastre pentru sesizarea realităților de dincolo de lume, pentru căutarea unui sens al lor. Ele fac sufletul mai sensibil pentru prezența lui Dumnezeu în preajma omului și îl cheamă la rugăciune. Atunci ne rugăm mai intens, cerem cu stăruinţă ajutorul Lui şi îl cunoaştem pe Dumnezeu nu într-un mod abstract, ci extrem de personal, ca pe cineva care ascultă strigătul nostru și vindecă rana sufletească: „Dar pe cel nenorocit Dumnezeu îl scapă prin nenorocirea lui şi prin suferință Dumnezeu îi dă învățătură” (lov 36, 15). (Părintele Dumitru Stăniloae)

Categories: Articole