Iată, ziua s-a plecat și către seară este vremea noastră, iar noi, iubiților, în necredința noastră, socotim că este dimineață. Iată, lângă uși este Împărăția Cerurilor ca să strălucească, și noi nu voim să înțelegem. Uneori, s-au făcut și semnele și minunile despre care a vorbit Domnul: foamete, ciuma, cutremure, înfricoșări și năvăliri de neamuri. Și acestea toate se par nouă ca un vis. Nu ne sperie pe noi auzirea, nici însăși vederea lor. Dar secerișul acum s-a apropiat și sfârșit are chiar și viața noastră. Iată, îngerii țin gata secerile; așteaptă doar porunca.

Să ne înfricoșăm, iubiților. Ceasul este al unsprezecelea din zi și calea este încă lungă. Să ne sârguim, în cămara să ne aflăm. Să ne facem veghetori și să ne trezim ca niște nesomnoroși. Nu știm în care ceas Stăpânul va veni. Să ieșim de sub apăsarea celor pământești. Să nu îngrijești de nimic, a zis Domnul. A iubi pe toți ne poruncește nouă Dumnezeu. Iar noi, dimpotrivă, am izgonit dragostea și ea a fugit de pe pământ. Nu afli nicăieri, pe pământ, dragostea cea desăvârșită pentru oameni și pentru Dumnezeu, căci ea de la toți a fost gonită. Toți au urât dragostea. Acum, mai mult, invidia împărătește. Pricinile de tulburare pe pământ s-au înmulțit nedreptățile au acoperit pe toți împreună. Fiecare numai cele pământești le cauta, iar pe cele cerești le defăimează. Cele vremelnice dorește, iar, pe cele ce vor să fie, nimeni nu le iubește. Voiești să fii om duhovnicesc? Învață să te eliberezi de cele pământești. Nu caută mai întâi pe cele pământești, ci, nevoiește-te și dorește, ca un desăvârșit, Împărăția Cerurilor, și apoi, caută și pe cele pământești, după cuvântul Domnului. (Sf Efrem Sirul)

Categories: Articole