S-au dus odată mulți bătrâni la ava Pimen. Și, iată, una dintre rudele lui ava Pimen avea un copil, și, din lucrarea diavolului, fața copilului era întoarsă la spate. Și tatăl copilului, văzând mulțimea părinților, luând copilul afară de mănăstire, ședea plângând. Și s-a întâmplat unui bătrân să iasă afară și, văzându-l plângând, i-a zis: „De ce plângi, omule ?” Iar el a zis: „Sunt rudenie cu ava Pimen. Și, iată, s-a întâmplat copilului ispita aceasta, și, vrând să-l ducem la bătrânul, ne-am temut că nu voiește să ne vadă pe noi, rudeniile lui. Și acum, de va afla că suntem aici, trimite și ne gonește. Eu însă, văzând venirea voastră la biserică, am îndrăznit de am venit. Deci, de voiești, ava, fie-ți milă de mine, și ia copilul înăuntru și rugați-vă pentru el.”

Și, luându-l, bătrânul a intrat și a iconomisit lucrul cu înțelepciune, că nu l-a dus îndată la ava Pimen. Ci, începând de la frații cei mai mici, zicea: „Faceți cruce copilului”. Și după ce i-a făcut pe toți de l-au însemnat cu semnul crucii pe pe urmă, l-a dus la ava Pimen. Iar el nu voia să-i facă cruce. Iar părinții i se rugau zicând: „Cum au făcut toți, fă și tu, părinte.” Și, suspinând, sculându-se, s-a rugat, zicând: „Dumnezeule, tămăduiește zidirea ta, ca să nu mai fie stăpânită de vrăjmașul.” Și, făcând cruce, îndată s-a tămăduit copilul și l-a dat tatălui sănătos.

Categories: Articole