Din două motive se întâmpla această: fie dintr-o înțelegere cu totul superficială a creștinismului, fie din cauza păcatelor. Mintea superficială nu-L poate primi pe Hristos, ea fuge de El precum criminalul de curtea de justiție.
Creștinii păcătoși și superficiali au fost de-a lungul timpurilor tot atât de revoltați împotriva creștinismului ca și păgânii. Celor superficiali și culpabili le-a fost întotdeauna mai comod să se scalde în băltoaca noroioasă a cugetării omenești, decât să se arunce în adâncurile riscante ale lui Hristos.
Pe cei care îl urmează cu credință, Hristos îi cheamă mereu la adâncimi tot mai mari, precum i-a spus Sfântului Apostol Petru: Mână la adânc (Luca 5:4).
Sfântul Marcu Ascetul zice că legea lui Dumnezeu se pricepe în măsura în care împlinești cu fapta sfintele porunci ale lui Dumnezeu: „Ignoranța îl face pe om să grăiască împotriva a ceea ce îi este de folos, iar obrăznicia înmulțește păcatul. „

Categories: Articole