Dacă trupul nu este mântuit, atunci nici Domnul nu ne-a răscumpărat cu sângele Său, nici potirul Euharistiei nu este împărtășire cu sângele Său, nici pâinea pe care o frângem nu este împărtășire cu trupul Său. Într-ade­văr, sângele nu vine decât din vene, din carne și din toată substanța omului în care s-a întrupat cu adevărat Cuvân­tul lui Dumnezeu. Ne-a răscumpărat cu sângele Său, așa cum spune și Apostolul: În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor (Ef 1,7).
    Noi suntem mădularele Sale, dar suntem hrăniți de lucrurile create, pe care El însuși le pune la dispoziția noastră, făcând să răsară soarele Său și să cadă ploaia Sa așa cum vrea. Acest potir, care vine din creație, El a decla­­rat că este sângele Său, cu care alimentează sângele nos­tru. Tot așa, această pâine, care vine din creație, El a asi­gurat că este trupul Său cu care hrănește trupurile noastre.
    Vinul amestecat în potir și pâinea pregătită primesc cuvântul lui Dumnezeu și devin Euharistie, adică tru­pul și sângele lui Hristos. Este alimentată de acestea și capătă consistență carnea noastră. Și atunci, cum pot să afirme unii că nu este capabilă carnea să primească darul lui Dumnezeu, adică viața veșnică, de vreme ce este hrănită de sângele și de trupul lui Hristos, căruia îi apar­ține ca parte a mădularelor Sale?
    Acest lucru îl spune Apostolul în Scrisoarea către Efeseni: Suntem mădulare ale trupului Său, ale cărnii Sale și ale oaselor Sale (cf. Ef 5,30), și aceste lucruri nu le spune despre un om spiritual și invizibil – de fapt, un duh nu are nici oase, nici carne – (Lc 24,39), ci despre un om adevărat, care este compus din carne, nervi și oase, și care este alimentat din potir, care este sângele lui Hristos și susținut de pâine, care este trupul lui Hristos.
    Mlădița viței, plantată în pământ, aduce rod la timpul său, iar bobul de grâu căzut în pământ și mort în el învie înmulțit prin puterea Duhului lui Dumnezeu, care cuprin­de toate lucrurile. Apoi, toate acestea sunt puse la dispoziția omului de către înțelepciune și, primind cuvântul lui Dumnezeu, devin Euharistie, adică trupul și sângele lui Hristos. Tot așa, și trupurile noastre, hrănite de Euha­ristie, depuse în pământ și putrezite, vor învia la timpul lor, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu le dă învierea, spre slava lui Dumnezeu Tatăl. El înconjoară cu nemu­rire acest trup muritor și dăruiește, în mod gratuit, cărnii supuse stricăciunii, nestri­căciunea. În felul acesta, puterea lui Dumnezeu se manifestă pe deplin în slăbiciunea oamenilor. (Sf. Irineu)

Categories: Articole