„Rugăciunea este o Relație a persoanei umane cu Absolutul personal și iubitor al Treimii.

Ea certifică despre atenția ce o acordă Absolutul, ca şi comuniune personală, existenței create ca persoană. În rugăciune persoana umană se ştie încurajată de Absolutul iubitor personal al Treimii să-I atragă atenția Lui asupra ei ca s-o ajute să le biruiască. E o cinste deosebită pe care comuniunea absolută a Treimii o acordă persoanei create, nelăsând-o roabă naturii generale, ci încurajând-o să I se adreseze Ei prin rugăciune, cultivând relația personală cu Ea. Mintea omului se înalță și se lărgește pentru a prinde înțelesurile comunicate de Dumnezeu, organele trupului său se imprimă de spiritualitatea puterilor dumnezeiești superioare legilor naturii. Omul se face încăpător și împreună subiect al lucrărilor lui Dumnezeu și al vieții dumnezeiești” (Părintele Stăniloae)

Categories: Articole