…Iona a fost cuprins de mare supărare și s-a aprins de mânie.
Și a rugat pe Domnul, zicând: «O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în țara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că știam că Tu ești Dumnezeu îndurat și milostiv, îndelung-răbdător și mult-milosârd și Îți pare rău de fărădelegi.
Și acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, căci este mai bine să mor decât să fiu viu!»
Și a zis Domnul: «Faci tu oare bine că ți-ai aprins mânia?»
Atunci Iona a ieșit din cetate și s-a așezat la răsăritul ei, și-a făcut o colibă și a stat sub ea la umbră, ca să vadă ce se va întâmpla cu cetatea.
Și Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca să-i țină umbră și să-i mai potolească mânia. Și s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.
Dar Dumnezeu, a doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar el s-a uscat.
Și la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit și soarele a dogorit capul lui Iona, încât el se prăpădea de căldură. Și și-a rugat moartea zicând: «Mai bine este să mor decât să trăiesc!»
Și a grăit Domnul către Iona: «Ai tu dreptate să te mânii pentru vrej?» Și el a răspuns: «Da, am dreptate să fiu supărat de moarte!»
Și a zis Domnul: «Tu ți-ai făcut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit și nici nu l-ai crescut, care și-a luat ființă într-o noapte și într-alta a pierit!
Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deosebească dreapta de stânga lor, și cu un mare număr de dobitoace?» (Iona 4)
Categories: Articole