Precum doctorul iscusit, cu cât cercetează mai mult firea ierburilor, cu atât află doctorii mai potrivite împotriva bolilor trupești, tot așa și creștinul cucernic, cu cât cunoaște mai mult învățăturile lui Dumnezeu, cu atât mai mult află leacuri și mai potrivite împotriva patimilor sufletului său. Pentru aceasta Domnul Iisus a poruncit iudeilor să cerceteze dumnezeieștile Scripturi, fiindcă ele cuprind mărturii despre Dânsul, zicând: „Voi cercetați Scripturile, căci socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și tocmai ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine“ (Ioan 5, 39). Proorocul și împăratul David fericește pe aceia care, din toată inima, căutând să învețe cele despre Dumnezeu, cercetează dumnezeieștile Lui învățături, zicând: „Fericiți cei ce păzesc poruncile Lui și-L caută cu toată inima lor“ (Psalm 118, 2). O astfel de cercetare luminează mintea spre cunoștința faptelor bune și a celor rele și încălzește sufletul spre iubirea lui Dumnezeu și a Împărăției Lui cerești. Cercetarea învățăturilor lui Dumnezeu este un lucru al evlaviei noastre, iar înțelegerea lor și roada dintr-însele, este mila Prea Înduratului Dumnezeu, în care nădăjduind, vă tâlcuim Evanghelia de astăzi, care spune:
„În vremea aceea, trecând Iisus dincolo în ținutul gherghesenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte și erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea“. (Matei 8, 28)
Sfinții Evangheliști Marcu și Luca, povestind același fapt, spun că minunea aceasta a fost săvârșită în părțile gadarenilor și că nu doi, ci un singur îndrăcit a fost vindecat cu prilejul acesta de Domnul. Se contrazic, oare; Sfinții Evangheliști? Nicidecum! Cetățile Gadara și Gherghesa erau departe una de alta cam la două ceasuri de drum. Întrucât minunea s-a făcut în afara cetăților, adică la hotarul dintre ele, pentru aceasta Sfinții Evangheliști Marcu și Luca zic că minunea aceasta s-a făcut în cetatea gadarenilor, iar Sfântul Evanghelist Matei zice că ea s-a săvârșit în ținutul gherghesenilor. Evangheliștii Marcu și Luca povestesc despre îndrăcitul cel mai însemnat și mai cunoscut, care era cetățean din cetatea gadarenilor; ei însă nu spun că ar fi fost numai unul singur stăpânit de demoni. Evanghelistul Matei povestește însă de doi îndrăciți dintre care unul, cel care era din cetate, pătimea mai mult decât celălalt. Fiindcă Evanghelistul Matei a arătat suferințele pe care le pătimeau amândoi îndrăciții, el a vorbit de cei doi îndrăciți, iar Sfinții Marcu și Luca povestind cu amănuntul chinurile pe care le sufereau îndrăciții s-au văzut siliți să facă pomenire numai de un îndrăcit, adică. de acela care se chinuia mai mult și care era mai bine cunoscut în părțile acelea.
Auzind că cei îndrăciți, ieșind din morminte, au întimpinat pe Domnul Iisus, să nu socotim că întâmpinarea aceasta s-a făcut la voia întâmplării, pentru că nimic nu se face fără știrea și vrerea lui Dumnezeu, de vreme ce și perii capului nostru ne sunt numărați. Domnul Iisus, ca Cel ce știe toate, milostivindu-se de cei chinuiți de demoni, a venit acolo în ceasul acela, când cei îndrăciți tocmai ieșeau din morminte. Dar pentru ce locuiau cei îndrăciți în morminte? Unii din cei de demult, amăgindu-se, credeau că sufletele celor ce mor se prefac în demoni. Cu aceeași înșelare sunt amăgiți până astăzi unii oameni neștiutori, care cred că, după moarte, sufletele unor oameni se prefac în vârcolaci. Deci demonii, pentru ca să întărească și mai mult această credință înșelătoare, sileau pe cei îndrăciți să locuiască în morminte. Îndrăciții aceștia erau foarte cumpliți, încât, de frica lor, nimeni nu putea să meargă pe calea care trecea pe lingă locul unde trăiau ei. Iar când au întâmpinat pe Iisus Hristos și s-au apropiat de El, atunci demonii s-au cutremurat.
„Și, iată, au început să strige și să zică: ce este nouă și Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme, ca să ne chinuiești?“ (Matei 8, 29)
Demonii au cunoscut și au mărturisit că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Ce este nouă și Ție, au strigat ei, adică: ce pricină avem între noi? Ce cerem noi de la Tine, sau Tu de la noi? Demonii au strigat acestea, fiindcă s-au înfricoșat ca nu cumva Iisus Hristos, cu puterea Dumnezeirii Sale, să-i trimită în chinurile iadului. Nu cumva zic ei, ai venit în locul acesta, ca să ne osândești pe noi, mai înainte de vreme, adică mai înainte de ziua Judecății? Din această întâmplare învățăm că nu numai cei care au murit fără să îi primit credința în Hristos, și păcătoșii cei nepocăiți, ci nici chiar demonii n-au primit încă osânda definitivă, până acum, ci așteaptă și ei ziua cea înfricoșată a Judecății. Despre aceasta a învățat și Apostolul Petru, zicând: „Căci dacă Dumnezeu n-a cruțat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în iad și i-a dat peșterilor întunericului, ținându-i spre judecată“ (II Petru 2, 4). De asemeni și Sfântul Apostol Iuda ne spune, zicând: „Pe îngerii, care nu și-au păzit vrednicia lor, ci au părăsit locașul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanțuri veșnice spre judecata zilei celei mari“ (Iuda 1, 6). Deci cât de înfricoșată este osânda veșnică, dacă și demonii, temându-se de ea, vor mai degrabă să petreacă cu porcii în necurățenie, cum ne arată mai departe Sfânta Evanghelie, care zice:
„Departe de ei era o turmă mare de porci la păscut. Iar demonii se rugau de El și ziceau: dacă ne scoți afară, dă-ne voie să ne ducem în turma cea de porci“. (Matei 8, 30-31)
Departe de locul acela unde erau cei îndrăciți, păștea o turmă mare de porci. Demonii L-au rugat pe Iisus Hristos, zicând: Doamne, dacă prin porunca Ta ne scoți din trupurile oamenilor acestora, ne rugăm Ție, să ne dai voie să mergem în turma aceea de porci. Iată cât este de mare puterea Domnului Iisus și cât este de slabă neputința demonilor! Ei nici pe porci nu pot să-i vatăme, fără învoirea lui Dumnezeu, cu atât mai puțin pe oamenii zidiți după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. După cum atunci venirea Domnului Iisus a gonit pe demoni din cei îndrăciți, tot așa și chipul crucii și chemarea numelui lui Hristos îi gonește pe ei, cum ne încredințează Sfântul Apostol Pavel, zicând: „Întru numele lui Iisus, tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de sub pământ“ (Filipeni 2, 10). Deci când vin demonii și te supără pe tine, atunci, de vei vrea, îi gonești departe de tine, însemnându-te cu chipul crucii și chemând numele lui Iisus Hristos. Dar, la rugămintea demonilor, ce a răspuns Domnul?
„Atunci El le-a zis: duceți-vă! Iar ei ieșind, s-au dus în turma de porci. Și iată că toată turma de porci s-a repezit de pe țărm în mare și s-a înecat în apă“. (Matei 8, 32)
Iisus le-a dat voie demonilor să se ducă în turma de porci, iar ei îndată, ieșind din oamenii aceia, au intrat în turma de porci. Și porcii s-au pornit de pe țărm în prăpastie, și căzând în mare s-au înecat. Dar pentru ce Domnul, ascultând rugămintea demonilor, le-a dat voie să intre în turma de porci? Unde sunt porci, acolo este și noroi și necurățenie; unde este necurățenia păcatului și noroiul faptelor celor rele, acolo sălășluiesc și necurații demoni; acolo și Dumnezeu le dă voie să intre. Cum a îngăduit însă Dreptul Dumnezeu ca prin aceasta să fie: păgubiți stăpânii porcilor? Pentru pedeapsa celor care au păcătuit și pentru întărirea celor drepți, Dumnezeu a adus potop peste toată lumea, a ars cetăți, împreună cu oamenii lor, și a părăsit neamuri întregi. Dreptatea lui Dumnezeu a mai îngăduit paguba pe care a suferit-o stăpânii porcilor și pentru următoarea pricină. În cetatea gherghesenilor locuiau păgâni, însă locuiau și evrei. Dar evreii din acest oraș, deși nu aveau aceeași credință cu păgânii, cu care trăiau împreună, nu numai că hrăneau porci, ci și mâncau din cărnurile porcilor, călcând Legea lui Moise. De aceea, spre învățătura și înțelepțirea lor, au fost pedepsiți în chipul acesta. Dar prin săvârșirea unei minuni atât de însemnate, ca aceea a scoaterii demonilor din oameni și trimiterea lor în turma de porci, cei ce pășteau porcii au văzut câte au pătimit porcii după intrarea demonilor în ei și au propovăduit pretutindeni puterea cea dumnezeiască a Făcătorului de minuni.
„Iar păzitorii au fugit și ducându-se în oraș, au spus tot ce se întâmplase cu cei îndrăciți“. (Matei 8, 33)
Iată cum cele ce s-au întâmplat porcilor au făcut pe cei care îi pășteau să devină dascăli și propovăduitori ai minunii! Fiindcă porcii au pierit în apă, cei care îi pășteau au fugit îndată de acolo, și venind în oraș, propovăduiau toate câte au pătimit porcii, cât și cele ce s-au întâmplat celor îndrăciți, care se făcuseră sănătoși.
„Atunci tot orașul a ieșit în întâmpinarea lui Iisus și văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor“. (Matei 8, 34)
“Iată cât interes a deșteptat auzirea minunii, căci toți cei ce locuiau în cetatea gherghesenilor, bărbați, femei, tineri, bătrâni, oameni de toată vârsta, bogați și săraci, au ieșit din cetate în întâmpinarea lui Iisus Hristos, ca să vadă cu ochii lor cele ce au auzit de la păstori. Evanghelistul Marcu ca și Evanghelistul Luca, zic că „au venit oameni să vadă ce s-a întâmplat“ (Marcu 5, 14; Luca 8, 35). Dar ce-au făcut după ce au auzit minunea și au văzut cu ochii lor pe cei ce mai înainte fuseseră îndrăciți, cum stăteau acum cuminte și îmbrăcați, și s-au convins de pierderea porcilor? Oare, s-au închinat ei Făcătorului de minuni? Oare,au mulțumit ei Binefăcătorului? Oare, au vrut ei să asculte învățătura lui Iisus? Nimic din toate acestea n-au făcut, ci L-au rugat să plece din hotarele cetății lor. Dar pentru ce L-au gonit pe Iisus? Sfântul Evanghelist Luca ne spune „că de frică mare erau cuprinși“ (Luca 8, 37). Deci frica multă întunecă mintea ca și celelalte patimi și aruncă pe om în necunoștiință și vorbe necuviincioase. Iisus însă, ascultând rugămintea lor, cu aceeași blândețe de totdeauna,
„Intrând în corabie, a plecat și a venit dincoace în cetatea Sa“. (Matei 9, 1)
Ieșind Domnul de acolo, a venit în Capernaum, cum ne arată Evanghelistul Marcu, zicând: „Și iarăși a intrat în Capernaum“ (Matei 4, 13). Cetatea Capernaum este socotită cetatea lui Hristos, fiindcă, deși în Betleem s-a născut și în Nazaret a crescut, în Capernaum însă își avea locuința Domnul și Făcătorul de bine Iisus Hristos.
Categories: Articole