Una din însușirile care arătă că dumnezeieștile Scripturi sunt lucrarea lui Dumnezeu este claritatea cea minunată a vorbirii lor, plină de minunată frumusețe, firească și nemeșteșugită, plină de putere și har, care intră în adâncul inimii cititorului. O carte alcătuită de vreun om, după prima sau cel mult a doua citire, nu mai simți nevoia s-o citești; dar citirea dumnezeieștilor Scripturi niciodată nu te satură, ci cu cât le citești mai mult, cu atât mai mult dorește sufletul tău citirea lor. Nesfârșită este lumina învățăturilor lor, așa cum vedem și din Evanghelia de astăzi, care zice:
„Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris în prooroci: Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui“. (Marcu 1, 1-3)
Evanghelistul Ioan a început Evanghelia sa de la nașterea cea fără de început a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu; Matei, de la numărarea neamului după trup al Maicii Domnului; Luca, de la zămislirea Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan; iar Marcu, de la cele ce s-au proorocit despre Înaintemergătorul, propovăduind de la început pe Iisus Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, și zicând: „Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris în prooroci“.
Pentru că Iisus Hristos, îndată după botez, a început propovăduirea învățăturilor Sale, Evanghelistul Marcu a început cu proorociile care vesteau pe Ioan Botezătorul și botezul lui Iisus Hristos. Dintre profeți, Maleahi, vorbind din partea feței lui Dumnezeu, a zis: „Iată Eu trimit pe îngerul Meu și va găti cale înaintea feței Mele“ (Maleahi 3, 1); iar Isaia, grăind de asemenea ca din partea lui Dumnezeu, a proorocit despre Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul lui Hristos, zicând: „Glasul celui ce strigă în pustie: gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Dumnezeului nostru“ (Isaia 40, 3). Aceasta a mărturisit-o despre sine însuși Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul, când au venit preoții și leviții din Ierusalim, ca să-l întrebe cine este, zicând: „Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: gătiți calea Domnului, după cum a zis proorocul Isaia“ (Ioan 1, 23). După ce evanghelistul a arătat cum s-au împlinit aceste proorociri, el povestește mai departe activitatea Mergătorului înainte și Botezătorului Ioan, zicând:
„Așa a fost Ioan, botezând în pustie și propovăduind botezul pocăinței, spre iertarea păcatelor“. (Marcu 1, 4)
Cum era botezul lui Ioan, a arătat Apostolul Pavel, zicând: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței, spunând norodului să creadă în Cel ce era să vie după dânsul, adică în Iisus Hristos“ (Fapte 19, 4). Deci botezul lui Ioan era o propovăduire a credinței în Hristos și a Botezului lui Iisus Hristos. El propovăduia pocăința și iertarea păcatelor, pe care aveau s-o ia prin Botezul lui Iisus Hristos cei ce credeau în el. Boteza cu apă pe cei care veneau la dânsul, însă le spunea: „Eu v-am botezat pe voi cu apă; El însă vă va boteza cu Duhul Sfânt“ (Luca 3, 16). Deci iată cum Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan s-a arătat glas al celui ce strigă în pustie. Venind în pustia Iordanului, el propovăduia noroadelor care veneau acolo pe Iisus Hristos, Cel ce venea după dânsul, Care era, adică, născut în urma Lui. Prin această propovăduire pregătea calea Domnului, adică inimile oamenilor, și făcea drepte cărările Lui, adică îi îndrepta și îi pregătea spre primirea credinței în Evanghelia lui Iisus Hristos.
„Și au ieșit la dânsul tot ținutul Iudeii și toți din Ierusalim și se botezau de către el, în apa Iordanului, mărturisindu-și păcatele“. (Marcu 1, 5)
Cei din Ierusalim se socoteau mai înțelepți și mai sfinți decât cei ce locuiau în restul Iudeii, fiindcă locuiau în împărăteasca cetate, în Ierusalim, unde era biserica și unde tot neamul iudeilor se aduna să aducă Jertfele. De aceea a despărțit evanghelistul de cei din Ierusalim pe ceilalți iudei, ca să arate că nu numai toți cei din Iudeea, ci și cei mai aleși ai iudeilor veneau în pustie, și mărturisindu-și păcatele lor, se botezau de Ioan în apa Iordanului. Apoi, dintre ei, cei care s-au botezat cu adevărată credință și evlavie cu botezul lui Ioan pe urmă crezând în Hristos, s-au botezat și cu Botezul Lui. Acestea spunând, evanghelistul a arătat că Ioan a împlinit cele proorocite despre dânsul și prin cuvânt și prin fapte, și a pregătit dinainte sufletele oamenilor spre ascultarea și credința în Hristos.
„Și Ioan era îmbrăcat cu veșminte de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului și mânca lăcuste și miere sălbatică“. (Marcu 1, 6)
Din îmbrăcămintea cea proastă din păr de cămilă, din brâul cel din curea și din hrana cea proastă și fără nici o meșteșugire sătită, vedem omorârea ori cărei pofte trupești și viața cea sfântă și îngerească a Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan, despre care și Domnul Iisus, înălțându-l mai presus decât pe ceilalți oameni, a zis: „Adevăr grăiesc vouă, nu s-a sculat dintre cei născuți de femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul“ (Matei 11, 11), Evanghelistul ne arată apoi, mai departe, ce propovăduia el, celor ce veneau și se botezau de către el, spunând:
„Și propovăduia, zicând: vine după mine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să mă plec și să-l dezleg curelele încălțămintei Lui“. (Marcu 1, 7)
Fiindcă poporul socotea că el este Hristos, Ioan Botezătorul a spus că nu este el Hristos. Apoi, smerindu-se pe sine, a înălțat pe Mântuitorul Hristos, arătând Dumnezeirea Lui, prin cuvintele pe care le-a grăit când a spus că nu este vrednic nici să poarte încălțămintele lui Hristos, precum a scris Evanghelistul Matei (Matei 3, 11), sau nici să dezlege curelele încălțămintei Lui, precum zice Evanghelistul Marcu. Bine a zis el acestea, fiindcă Stăpânul despre Care el grăia, adică Hristos, nu era nici împărat pământesc și nici om sfânt, ci era Împăratul împăraților, Sfântul sfinților și Ziditorul a toată făptura, adică Dumnezeu. De aceea el zice mai departe: după mine vine Acela care, existând mai înainte de veci în sânurile Tatălui, a coborât totuși în lume, și s-a născut după nașterea mea; Acela este Cel mai tare decât mine; Acela este Cel care are puterea și stăpânirea ca un atotputernic; Acestuia eu nu sunt vrednic să mă plec și să-l dezleg curelele încălțămintei Lui. Ca să arate și mai mult Dumnezeirea lui Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul pune față în față botezul său cu al Domnului Hristos și zice:
„Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duhul Sfânt“. (Marcu 1, 8)
Prin aceste cuvinte Sfântul Ioan Botezătorul a arătat că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat, pentru că cine dintre oameni, sau dintre îngeri, este dătător de Sfântul Duh, afară de Unul Dumnezeu? Om fiind eu, zice Sfântul Ioan Botezătorul, v-am botezat pe voi cu apă și dinainte v-am pregătit spre primirea acelui Sfânt Botez. El însă, fiind Dumnezeu adevărat, vă va boteza pe voi cu Duhul Sfânt, făcându-vă fii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai Împărăției Lui.
Categories: Articole