Înaintea bătăliei cu Maxențiu, în timp ce împăratul Constantin se frământa cumplit văzând avantajele militare disproporționate pe care le avea Maxențiu, o Cruce strălucitoare s-a înfățișat pe cer în plină zi în ochii săi și ai întregii armate care era cu el, Cruce împodobită cu stele.
Pe Cruce stăteau scrise cuvintele: „învinge întru acest Semn. ” Uimit la culme de cele ce vedea, împăratul a poruncit turnarea unei cruci mari, întocmai cu aceea văzută pe cer, pe care a dat-o stegarilor să o poarte ca pe un stindard în fruntea armatei.
Prin puterea acestei Sfinte Cruci lui i s-a dat biruința în cumplita bătălie împotriva lui Maxențiu, cel care avea efective militare net superioare. Maxențiu a murit înecat în râul Tibru.
Imediat după această bătălie, Constantin a dat Edictul de la Milano care punea capăt persecuțiilor împotriva creștinilor, învingându-i pe bizantini, Constantin a ridicat o metropolă strălucitoare pe râul Bosfor, care de atunci s-a numit Constantinopol.
Când în Biserică s-au ivit tulburările cauzate de necuratul Arie și ereziile lui, împăratul Constantin a convocat Primul Sinod Creștin a toată lumea [Ecumenic] de la Niceea, din anul 325. La acesta s-a dat anatemei erezia lui Arie și s-a stabilit Ortodoxia Credinței Creștine.
Sfânta Elena, evlavioasa maică a împăratului, era plină de râvnă pentru Credința lui Hristos. Ea a mers la Ierusalim, a descoperit Cinstita Cruce a Domnului, și a zidit Biserica Învierii de pe Golgota, precum și încă multe altele în toate Ținuturile Sfinte. Această sfântă femeie s-a înfățișat înaintea Domnului în al optzecilea an al vieții ei, la 327.
Împăratul Constantin a supraviețuit timp de zece ani maicii lui. El s-a odihnit întru Domnul în cetatea Nicomidiei, la anul 337, fiind în al șaizeci și cincilea an al vieții lui. Trupul său se află înmormântat în Biserica Sfinților Doisprezece Apostoli din Constantinopole.

Categories: Articole