Mântuitorul nostru, preaiubiților, s-a nãscut astãzi: sã ne bucurãm! Nu este loc pentru tristețe, atunci când se celebreazã nașterea vieții; aceasta, dupã ce a învins teama de moarte, ne dã bucuria promisã din veșnicie. Nimeni nu este ținut departe de aceastã bucurie, cãci motivul bucuriei este același pentru toți. Domnul nostru, distrugãtorul pãcatului și al morții, negãsind pe nimeni care sã fie liber de aceastã vinã, a venit sã-i elibereze pe toți. Sã tresalte de bucurie sfântul, cãci se apropie de triumf. Sã se bucure pãcãtosul, cãci este invitat la iertare. Sã prindã curaj pãgânul, cãci este chemat la viațã. Într-adevãr, Fiul lui Dumnezeu, la împlinirea vremurilor, hotãrâtã în profunzimea de nepãtruns a planului divin, și-a asumat natura neamului omenesc pentru a-l împaca cu Creatorul sãu și, astfel, diavolul, inventatorul morții, sã fie învins prin aceeași naturã pe care o învinsese. La nașterea Domnului, îngerii, cuprinși de bucurie, cântã: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și vestesc  pe pãmânt pace oamenilor pe care El îi iubește (Lc 2,14). Cãci ei vãd Ierusalimul ceresc format din toate neamurile lumii. Cum nu ar trebui sã se bucure sãrmana omenire de aceastã lucrare nemaiauzitã a bunãtãții divine, pentru cã de ea se bucurã și firea sublimã a îngerilor? Preaiubiților, sã-I mulțumim, așadar, lui Dumnezeu Tatãl, prin Fiul, în Duhul Sfânt, care, în marea Sa milostivire cu care ne-a iubit pe noi, S-a milostivit de noi și,  pe când noi eram morți din cauza pãcatelor noastre, ne-a readus la viațã împreunã cu Hristos (Ef 2,5), ca sã fim în El o făptură nouã și o lucrare nouã a mâinilor Sale. Sã lãsãm deoparte deci  purtarea de mai înainte, omul cel vechi (Ef 4,22) și, pentru cã ne este permis sã participãm la nașterea lui Hristos, sã renunțãm la faptele trupului. Recunoaște-ți, creștinule, demnitatea ta și, pentru cã ești fãcut pãrtaș la firea divinã, sã nu degenerezi printr-o conduitã nedemnã, întorcându-te la nemernicia de mai înainte. Amintește-ți cãrui cap îi aparții și al cãrui trup ești membru. Amintește-ți cã ai fost smuls din puterea întunericului, ca sã fii transferat în lumina și împãrãția lui Dumnezeu. Prin taina Botezului, tu ai devenit templu al Sfântului Duh. Sã nu alungi cu faptele tale rele un oaspete atât de ilustru, cãzând astfel din nou în sclavia diavolului, pentru cã prețul rãscumpãrãrii tale este sângele lui Hristos. (Sf Leon cel Mare)

Categories: Articole