Binele suprem este rugăciunea și dialogul cu Dumnezeu, deoarece aceasta este o unire intimă cu El: asa cum ochii trupului se luminează atunci când contemplă lumina, tot așa, sufletul care se îndreaptă către Dumnezeu se luminează cu lumina Sa inefabilă. Desigur, e vorba despre o implorare care să nu fie de rutină, ci făcută din inimă; care să nu fie limitată la un timp concret sau la câteva ore determinate, dar care se prelungește zi și noapte fără întrerupere. De fapt, este bine să ne înălțăm mintea la Dumnezeu nu numai atunci când ne dedicăm în mod expres rugăciunii, ci și atunci când ne ocupăm cu altceva, cum ar fi îngrijirea săracilor sau grija faţă de alţii și faptele utile ale milostivirii, în care trebuie să amestecăm dorința și amintirea lui Dumnezeu, așa încât toate faptele noastre, ca și cum ar fi condimentate cu sarea iubirii Lui să se transforme într-un aliment plăcut Domnului. Însă vom putea să avem parte, pentru totdeauna, de ceea ce acordă Dumnezeu numai dacă Îi vom dedica

Binele suprem este rugăciunea și dialogul cu Dumnezeu, deoarece aceasta este o unire intimă cu el: asa cum ochii trupului se luminează atunci când contemplă lumina, tot așa, sufletul care se îndreaptă către Dumnezeu se luminează cu lumina sa inefabilă. Desigur, e vorba despre o implorare care să nu fie de rutină, ci făcută din inimă; care să nu fie limitată la un timp concret sau la câteva ore determinate, dar care se prelungește zi și noapte fără întrerupere. De fapt, este bine să ne înălțăm mintea la Dumnezeu nu numai atunci când ne dedicăm în mod expres rugăciunii ci și atunci când ne ocupăm cu altceva, cum ar fi îngrijirea săracilor sau grija faţă de alţii și faptele utile ale milostivirii, în care trebuie să amestecăm dorința și amintirea lui Dumnezeu, așa încât toate faptele noastre, ca și cum ar fi condimentate cu sarea iubirii lui Dumnezeu, să se transforme într-un aliment plăcut Domnului. Însă vom putea să avem parte, pentru totdeauna, de ceea ce acordă Dumnezeu numai dacă îi vom dedica mult timp. 

Rugăciunea este lumina sufletului, adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu, mijlocitoare între Dumnezeu și oameni. Ea face ca sufletul să se ridice până la cer și să-L îmbrăţișeze pe Dumnezeu cu îmbrăţișări inefabile, gustând laptele divin, asemenea copilului care, plângând, o cheamă pe mama sa; prin rugăciune, sufletul își expune propriile dorinţe și primește daruri mai mari decât toată natura vizibilă. 

Rugăciunea se prezintă înaintea lui Dumnezeu ca o venerabilă mijlocitoare, înveselește sufletul nostru şi linişteşte aspiraţiile sale. Mă refer la rugăciunea adevărată, nu la simplele cuvinte: rugăciunea care este o dorință a lui Dumnezeu, o pietate inefabilă, dată nu de oameni, ci acordată de harul divin, despre care Apostolul spune: Nu știm ce să cerem în rugăciune așa cum se cuvine, dar Duhul Însuși se roagă pentru noi cu suspine negrăite (cf. Rom 8 .26b). 

Darul unei asemenea rugăciuni, atunci când Dumnezeu îl dă cuiva, este o bogăţie inepuizabilă şi un aliment ceresc ce satură sufletul; cel care îl gustă este aprins de o dorință veşnică de Domnul, ca de un foc arzător care îi înflăcărează sufletul.  Atunci când vrei să reconstruiești în tine acea locuinţă pe care Dumnezeu a edificat-o în primul om, împodobeștete cu modestie și umilinţă și fă-te strălucitor cu lumina dreptății; împodobește-ţi casa cu fapte bune; împodobeștei fiinţa, în loc de pietre și mozaicuri, cu credință și răbdare; și, în vârful tuturor, asemenea celui care pune acoperișul pentru a încorona un edificiu, pune rugăciunea pentru a-i pregăti Lui Dumnezeu o casă perfectă și a-L putea primi în ea ca într-un palat regesc și strălucitor, de vreme ce, prin harul divin, este ca și cum ai avea Însuşi chipul Domnului așezat în templul sufletului. (Sf Ioan Gură de Aur)

Categories: Articole