Să imităm exemplul pe care ni l-a dat Domnul, Păstorul cel Bun. 

 Deoarece modelul după chipul căruia aţi fost făcuţi este Dumnezeu, străduiți-vă să imitați exemplul Său. Voi sunteţi creștini și prin însuși numele vostru mărturisiți demnitatea voastră umană, de aceea, fiți imitatorii iubirii lui Hristos care s-a făcut om. 

 Gândiţi-vă la bogăţiile bunătăţii Sale. Când trebuia să vină între oameni, prin întrupare, El l-a trimis înainte pe loan, vestitorul și maestrul pocăinţei, şi, înainte de loan, pe toţi profeţii, ca să-i înveţe pe oameni să se căiască, să se întoarcă pe calea cea bună și să se convertească la o viaţă mai bună. 

 Puțin după aceea, atunci când a venit El Însuși, a proclamat personal şi cu gura Sa: Veniţi la Mine, toți cei osteniți şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă (Mt 11,28). Cum i-a primit pe cei care i-au ascultat cuvântul? Le-a dat imediat iertarea păcatelor și i-a eliberat de ceea ce îi chinuia: Cuvântul i-a sfințit, Duhul i-a întărit, omul vechi a fost înmormântat în apă şi a fost născut omul nou, care a înflorit în har. 

 După aceea, ce a urmat? Cel care fusese dușman a devenit prieten, cel străin a devenit fiu, cel păcătos a devenit sfânt și evlavios.

 Să imităm exemplul pe care ni l-a dat Domnul, Păstorul cel Bun. Să contemplăm Evangheliile și, admirând modelul de grijă şi de bunătate oglindit în ele, să căutăm să-l asimilăm bine. 

 În parabole și în asemănări văd un păstor care are o sută de oi. Îndepărtându-se una dintre ele și umblând rătăcită, el nu rămâne cu cele care pasc în ordine, ci, pornind în căutarea celeilalte, trece peste văi și păduri, urcă munți mari și prăpăstioși și, umblând prin Jocuri pustii, cu mare trudă, caută și iar caută până când găsește oaia rătăcită. 

 După ce a găsit-o, nu o bate, nici nu o constrânge să ajungă la turmă, ci, luând-o pe umeri şi tratând-o cu gingășie, o duce înapoi la turmă, bucurându-se mai mult pentru oaia găsită decât pentru mulțimea celorlalte. Să luăm în considerare realitatea învăluită şi ascunsă a parabolei. Acea oaie nu este deloc o oaie, nici acel păstor nu este un păstor, ci semnifică altceva. 

 Sunt figuri care conţin mari realităţi sacre. De fapt, ne avertizează că nu este corect a-i considera pe oameni ca niște condamnaţi și fără speranţă şi că nu trebuie să-i neglijăm pe cei care se află în pericole, nici nu trebuie să fim leneși în a le veni în ajutor, dar că este datoria noastră să-i conducem pe calea cea dreaptă pe aceia care s-au îndepărtat și care s-au rătăcit. Trebuie să ne bucurăm de întoarcerea lor şi să-i reprimim în mulţimea celor care trăiesc bine și în evlavie. (Asterie al Amasiei)

Categories: Articole