Cântați-I Lui cântare nouă, cântați-I frumos, cu strigăt de bucurie. (Ps 32, 2- 3).

   Despuiați-vă de acum de ceea ce este vechi; ați cunoscut un cântec nou. Un om nou, un testament nou, un cântec nou. Un cântec nou nu se potrivește oame­nilor vechi. Nu-l învață decât oamenii noi, oamenii reînnoiți prin har de ceea ce era vechi, oamenii care aparțin de acum Noului Testament care este împărăția cerurilor. Toată iubirea noastră suspină către ea și cântă un cântec nou. Însă înalță un cântec nou nu cu limba, ci cu viața.
    Fiecare se întreabă cum să-i cânte lui Dum­nezeu. Trebuie să-i cânți, dar nu în mod distonat. El nu vrea să-i fie ofensate urechile. Cântați cu îndemânare, fraților. Atunci când în fața unui bun cunoscător de muzică ți se spune: cântă în așa fel încât să-i placă, tu, lipsit de pregătire în arta muzicală, ești cuprins de tremur atunci când cânți, pentru că nu ai vrea să nu-i placă muzicianului; de fapt, ceea ce un profan nu sesizează este notat și criticat de un cunoscător al artei. Ei bine, cine ar îndrăzni să se prezinte să-i cânte cu îndemânare lui Dumnezeu, care îl judecă bine pe cântăreț, care exa­minează cu exactitate toate și care ascultă toate așa de bine? Cum ai putea să arăți o abilitate atât de perfectă în cântec, încât să nu ofensezi cu nimic urechi așa de perfecte?
    Iată că el aproape că îți dă tonul melodiei care trebuie cântată: să nu mergi în căutarea cuvintelor, ca și cum tu ai putea traduce în sunete articulate un cântec în care Dumnezeu își află bucuria. Cântă cu bucurie. A cânta cu îndemânare lui Dumnezeu constă tocmai în aceasta: a cânta cu bucurie. Ce înseamnă a cânta cu bucurie? A înțelege și a nu putea explica în cuvinte ceea ce se cântă cu inima. Cei care cântă, fie în timpul secerișului, fie în timpul culesului strugurilor, fie în timpul vreunei munci intense, mai întâi sesizează plăcerea, stimulată de cuvintele cântecelor, dar apoi, când emoția crește, simt că nu mai pot să o exprime în cuvinte și atunci se des­carcă numai în modularea notelor. Aceasta numim a cânta cu bucurie.
    A cânta cu bucurie înseamnă că inima revarsă ceea ce nu reușește să exprime în cuvinte. Spre cine este mai drept să se înalțe acest cântec de bucurie, dacă nu spre Dumnezeu cel inefabil? De fapt, este inefabil cel pe care tu nu-l poți exprima. Și dacă nu-l poți exprima, și pe de altă parte nu poți să taci, ce-ți mai rămâne decât tresăl­tarea de bucurie? Atunci inima se va deschide pentru bucurie, fără a se folosi de cuvinte, iar măreția bucuriei nu va cunoaște limitele silabelor. Cântați-i cu măiestrie și cu strigăte de veselie. (Fericitul Augustin, Comentariu la psalmi)

Categories: Articole